Sunt convinsa ca unii dintre cei mai tineri cititori ai mei nu cunosc acest “brand” de inghetata, dar ma gandesc ca generatia ‘80 stie despre ce vorbesc.

Mi-am amintit astazi despre acest tip de inghetata, aparut inainte ca noi, inapoiatii de atunci, sa stim ca se poate pune si pe bat. Stiu ca eram socata la vremea aia de idea de inghetata pe bat. Oricum nu conta, aveam POLAR.

Intotdeauna mi-a placut inghetata. Sunt o gurmanda (ar trebui sa am 100 de kile, dar se pare ca “ard” repede) si inghetata a fost ceva ce mi-a tinut banutii departe de pusculita. Mergeam la cofetarie si cascam ochii la inghetata .. POLAR imi placea de vanilie si de fistic.

Pe atunci nu conta ca are sau nu E-uri. Cumparam batonul impachetat ca si untul (cred ca avea si aceeasi dimensiune) si rupeam o parte din hartia de proasta calitate si inghetata pe deasupra. Incepeam sa muscam din inghetata si cate o durere de dinti ne reamintea ca probabil avem o hipersensibilitate la rece sau trebuie sa mergem iar la macelarul de dentist al scolii.

Pana apucam sa ajungem pe la jumatate inghetata incepea sa se topeasca in mana noastra. Incercam sa “bem” partea deja lichida si sa tinem picaturile de inghetata departe de haine (chestie pe care nici acum nu o reusesc intotdeauna :)).

Au venit apoi alte feluri de inghetata. Nu stiu daca mai exista POLAR. Nu am mai cautat. Acum cumpar inghetata la caserola, cu nume italian sau cine stie ce alta ciudatenie. Mi-ar placea sa mai musc insa dintr-o POLAR. As mai fi copil macar cateva minute