January 30th, 2008 
Cum sa eviti niste greseli de incepator in Photoshop
Mi-a venit ideea asta acum cateva luni: am tot facut recenzii de site pe mai multe forumuri de web design si am ajuns la concluzia ca pot “mirosi” usor un incepator in Photoshop sau design daca doriti (ca oricum majoritatea pe Photoshop lucreaza), dupa niste mici “indicii” sau sa le zicem “greseli” de design. Nu sunt neaparat chestii grave, dar afecteaza imaginea unui site si in timp, pe masura ce designerul devine tot mai sigur pe el si mai experimentat, ele dispar. Iata lista mea si explicatiile in cauza:
1. Folosirea efectului bevel/emboss
Asta e o chestie de genul “so 8o’s”, chiar daca pe vremea aia nu visam noi design. Unul dintre efectele pe care le-am folosit in disperare in primele luni de design a fost minunatul bevel/emboss, inca la setari deloc discrete.
Mi se parea ca acest efect de “3D” da un look bun layoutului. In cele mai multe cazuri este neinspirat, pentru ca relieful obtinut va arata destul de ciudat pe layoutul “plat”. Se poate eventual folosi in unele cazuri, dar cu mare discernamand si la 1-2 pixeli cel mult “inaltime”.
2. Gradients foarte contrastanti.
Gradient este unul dintre efectele pe care le folosesc si eu uneori chiar abuziv. Este un trick bun pentru un design sic, dar folosit totusi cu atentie. Ceea ce fac multi incepatori este sa foloseasca gradient contrastanti (prea contrastanti): alb-negru, galben-rosu, alb-rosu etc.
Stiu ca unele sunt in panoul default in Photoshop (e si asta o explicatie), dar este un efect care nu mai ofera o frumusete discreta, ci arata pur si simplu prost. Un gradient se incepe de la culoarea dorita (sa zic kaki asa cum am eu pe background aici) si o nuanta foarte apropiata. De obicei mut “bulina” de color picker o idee mai in stanga sau in dreapta (pe diagonala de cele mai multe ori), foarte aproape de pozitia in care am setat culoarea initiala. Asta imi ofera o nuanta foarte apropiata, dar usor contrastanta (atat cat sa se vada diferenta si sa nu fie suparatoare).
3. Shadow negru, 5 pixeli distanta, 5 pixeli marime.
.. adica setarea implicita.
Asta merge OK daca ai un text de 40 de pixeli inaltime si eventual o imagine mare (un layout de 800×600 ca exemplu. Atunci nu se mai simte umbra atat de neplacut.
Daca ai insa un text micut, sau o imagine iarasi de dimensiuni mici, va arata rau. Umbra va parea ca “pleaca la plimbare” de langa obiectul/layerul in cauza.
Si umbra (shadow) este unul dintre efectele des folosite, tocmai pentru ca poate arata foarte bine. Este indicat sa umblam insa la setari. Chiar si un distance de 0 pixeli (in loc de 5) fac deja ca layerul sa arate mai bine. Dimensiunile se vor seta si ele incat umbra sa fie discreta.
Si culoarea ei se ia usor: se pune color picker pe layerul de background (peste care sta cel cu umbra) si avand setat ca “multiply” (default, deci nu aveti de ce sa va speriati) nuanta umbrei va fi mai inchisa decat a fondului pe care sta. Negru arata OK pe un font gri. Daca aveti insa un fond rosu, umbra aia neagra va arata ca nuca in perete. Un rosu mai inchis (asa cum rezulta din modificarea culorii umbrei prin color picking) va da imediat designului un look mai elegant si mai unitar.
4. Outer glow galbui (tot default)
Tot in setarile implicite este si outer glow galbui, un efect care se potriveste in acest mod de putine ori. Daca ai o tema grafica pe alb-galbui este OK. Arata insa absolut neinspirat sa fie un fond albastru sau gri si imaginea sau logoul sa aiba o stralucire galbuie (fara nicio legatura cu tema grafica).
Este inca un caz in care un lucru minor iti poate da peste cap designul. Se va modifica deci culoarea cu o nuanta potrivita temei grafice. De la un efect neinspirat, outer glow va deveni acel ceva care va oferi unui design un plus de frumusete.
5. Texte si imagini pixelate
Un text layer trebuie sa fie “soft” si sa nu se vada “patratelele” de pixeli pe el. Cand scrieti un text, chiar in meniul de sus aveti posibilitatea de a da un style: none, soft, crisp etc. Eu aleg de cele mai multe ori soft si deja arata bine.
Imaginile trebuie si ele taiate cu grija, fara a se putea vedea ca sunt “ciopartite”.
Este munca de migala, dar asta presupune pana la urma designul.
6. Nefolosirea unor efecte mai complexe (patterns discrete) sau a combinatiilor de patterns.
Photoshop are niste patterns presetate ca si efect, dar sunt urate. Se pot realiza insa patterns usor. Si ele vor fi discrete si abia vizibile fata de fondul pe care apar. Combinatiile de efecte sunt de asemenea un lucru de dorit: gradient, un shadow discret, poate un stroke, un inner shadow si inner glow.
Cuvantul de ordine este “DISCRETIA” insa. Un designer bun reuseste sa realizeze un layout placut fara a se simti ca a abuzat de efecte, chiar daca le-a folosit aproape pe toate. Gradienti placuti si putin contrastanti, shadow mic, un stroke bun, un inner shadow de distanta 1 pixel si size tot atat intr-o nunanta apropiata de fond etc. toate ofera designului un look aparte.
Stiu ca majoritatea celor prezentate sunt “chitibusuri” si poate veti fi mirati ca ma leg de asa ceva. In design orice detaliu conteaza. Este clar ca fiecare suntem inspirati pe cat putem si invatam in fiecare zi ceva nou. Oricat de avansat esti ca designer, tot mai apar lucruri noi pe care trebuie sa le inveti.
Acestea sunt insa chestiunile care “deranjeaza” de multe ori in cazul unui designer incepator. Sunt primele lucruri pe care si eu am invatat sa le rezolv si sper ca va ajuta sa realizati situri si mai frumoase 
January 29th, 2008 Deceuri cu telefoane
- de ce intotdeauna se gaseste cineva sa ma sune la 9 dimineata? Chiar daca se stie ca dorm pana tarziu?
- de ce se lauda Romtelecom cu tot felul de minute gratuite si totusi mereu platesc destul de mult si mare parte nu sunt folosite?
- de ce 99% din cei care ma apeleaza doresc ceva de la mine?
- de ce stramba lumea din nas ca sunt pe Orange, chiar daca eu sun pe orice retea fara sa cracnesc? Sa fac colectie de telefoane pentru fiecare retea sa fie ei multumiti?
- de ce sunt toti repeziti cand suna ei, daca sun eu ar sta la povesti si 3 ore?
- de ce au toti pretentia sa ii am deja in phone book si se mira ca nu stiu cine suna?
- de ce suna pe numarul de la “uzina” (telefon de serviciu), cand le-am spus clar ca numarul meu personal este altul?
- de ce isi iau toti telefoane cu touch pad si tot felul de minuni si nu stiu nici cum sa configureze un ton?
- de ce au toti pretentia ca eu m-as pricepe sa le configurez minunile?
- de ce sunt tot mai stresata cand suna telefonul si de ce suna telefonul asta tot timpul?
January 28th, 2008 Nu conteaza computerul, ci omul care il foloseste
Citeam recent niste mesaje interesante si pe alte bloguri si concluzia era destul de dura: un computer destept nu inseamna ca si ala de il foloseste are ceva creieri, la fel cum un om capabil poate face minuni pe o rasnita.
Spune-i insa asta romanului, care alearga dupa cele mai mari performante pentru a putea vedea un film porno pe VLC (sau ce foloseste el) sau sa presteze dat din deste pe mess.
Nu pot spune ca mi se pare o chestie aiuristica sa iti doresti un computer bun, asta daca iti permiti. Este clar ca moda trece repede la ele si ca un “latest release” acum este “stirea zilei de ieri” peste cateva luni. Cine stie insa ca il va solicita la nivelul dorit si isi permite marfa scumpa (tocmai pentru ca e ultimul racnet), este invitatul meu sa se bucure de el.
Va spun sincer insa ca ma pufneste rasul cand vad cate un ‘telectual cu Vaio (ala subtire, nu facatura de “gramada” la 35 de mil.), un IBM teapan sau un desktop care imi pune serios probleme cand e vorba de numarat trilioanele si catralioanele de unitati de biti, bytes si toate alea. ‘Telectualul in cauza inca nu a aflat cum se da shutdown din Windows si apasa lejer si insistent pe buton. Ma cheama sa ii “repar” compul pentru ca nu mai poate intra in program (s-a sters iconul), nu mai vede iconul (s-a mutat pe desktop) etc.
Cand vad atata incompetenta, imi vine sa fac una din doua: ii iau jucaria si dau cu ce e mai tare la ea in ce e mai prost la el sau (pacat de asa frumusete) ii dau lui una peste bot si dau bijuteria tehnologica unui pusti cu talent si fara bani.
Dar poate ca nu e chiar nevoie. Pentru ca pustiul ala fara bani, daca are chiar ce trebuie in scafarlie, stie in timp cum sa isi rezolve problemele si sa evolueze, chiar daca o face pe o rasnita veche si nu pe ultimul release in domeniul calculatoarelor pervers de scumpe.
Si ajungem bineinteles si la povestea plina de morala, dragii babei, ca doar nu credeati ca scapati.
Rewind, adica dam timpul de-a-ndaratelea. Februarie-martie 2002. Aproape 6 ani in urma. I, ich, je, eu (ca e mai usor), proaspata “laureata” a centurii galbene, incepeam sa vad penuria de informatie din Karate pe siturile romanesti (care situri, ca nu prea erau) si ma pocneste ideea unui proiect magnific, mirobolant, care va schimba modul in care privim soarele si calculam caloriile pe zi.
Calculator acasa: ioc. Cunostinte web design: ioc. Resurse: ioc.
Si se pune nebuna, pe unde prinde un calculator liber, sa conceapa un superb site (Front Page template, unul negru) si multe articole. Si scrie nebuna, si scrie .. asa apare dojo.ro (pe care il recomandam tuturor nebunilor interesati de a-si produce echimoze sau de a le oferi cadou de buna purtare altor destepti in pijamale).
Imi amintesc ca stateam pe vremea aia peste program la uzina, ca nu aveam calculator inca acasa. Aveam un baiat pe tehnic, destul de inaintat in domeniu, stia php. Mi-a aratat cum e cu Dreamweaverul, cum se pun java scripts in pagina (da, am avut si perioada aia).
Primul calculator “adevarat” a fost restul de la un upgrade al lui iubi. Ii era rusine sarmanului ca imi da asa ceva, dar pentru mine era avere. Acum 4-5 ani aveam de la el un monitor vechi de 14″, un procesor de 266 MHz (el facuse upgrade la nu stiu ce Pentium destept), nu mai stiu cata memorie etc.
Stiu ca si el radea uneori de ce rasnita aveam acasa. A fost cred in perioada aia cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi vreodata. Era inceputul, un computer slabut, dar era al meu. Nu imi permiteam din salariul de “cacao” de atunci ceva performant, dar macar nu mai stateam peste program la job. Aveam si eu socotitoarea mea acasa, pe dial-up, dar era acolo.
Atunci am inceput programul de “cat mai multe ore pe net” si l-am mentinut pana in ziua de fata. Am dezvoltat situl, am pus un forum, am mai facut un site etc. Se bloca sarmanul computer la fiecare layout mai marisor. Daca depasea fisierul de layout 2 MB de pilda, crapa totul. Am invatat atunci o serie de injuraturi suculente si ai mei au fost martorii spectacolelor mele. Se socau sarmanii de ce imi poate gura rosti.
In timp am mai facut cate un micut upgrade: un proc. mai bun, ceva memorie, o placa video mai rasarita.
Marele pas a fost acum 3 ani cand am luat un laptop. La vremea lui a fost superb. In acest moment este depasit probabil de altele (procesor 1.7 mobile nu stiu cum, 1 GB memorie, de la 512, video shared, 60 GB spatiu pe hard). Isi face insa treaba extraordinar de bine si pana la urma si-a meritat banii (plus dobanzile, ca l-am luat pe credit).
El este martorul realizarilor mele, el stocheaza cu drag tot ce creez eu, pe el il trambalez la clienti, cu el ma relaxez si eu din cand in cand la un Morrowind, NFS Porsche, Heroes IV sau Sacred. Nu poate rula jocuri tari (mi-e ciuda ca nu pot juca Oblivion de pilda), nu face fata la fisiere enorme, dar isi face treaba absolut superb si la a treia aniversare.
Sincer, nu stiu cand il voi schimba. Poate dupa ce se strica …
Concluzia cred ca e usor de inteles: unu la mana - am fost copil sarac. Dar asta nu te impiedica pana la urma sa faci ceva, daca ai destula pasiune. Doi la mana - pana la urma nu conteaza ce computer ai, important este ce poti tu sa faci cu el. Poti sa ai ultimul racnet si sa nu fii in stare sa pornesti word-ul pe el sau poti avea un computer care te face de rasul lumii (ca doar isi vor bate multi joc de tine), dar prin care inveti si realizezi ceva. Computerul meu a costat 1 mie de euro. Va garantez ca a produs sensibil mai mult.
January 28th, 2008 Adevarata valoare a modestiei
Sunt o increzuta!
Asa spun multi, asa spun si eu. Mi se spune de multe ori ca ar fi bine sa fiu mai modesta. Modesta? De ce?
Am primit primul meu job imediat ce am terminat liceul intr-un domeniu “tabu” pe vremea aia: radio. Mai ales pentru o femeie. Am fost cel mai mic si mai prost om de acolo, dar am avut tupeul sa spun: “habar n-am cu ce se mananca faza asta, dar zau ca invat repede”. Si nu ma dau in spate de la “calareala”, ore suplimentare si altele. Nu, nu va ganditi la tampenii, din fericire nu mi-am cumparat cariera fericind cine stie ce frustrat si nefe din echipa de conducere.
Al doilea job pe care l-am avut, primul in “edvertaizing” a fost luat iarasi cu vorbe sigure: “stii, fac situri de vreo 2 ani. Ma pricep si eu la chestia asta, studiez zilnic. Voi fi in stare sa iti fac niste carti de vizita si flyere, daca tot fac un layout de site”. da, am fost angajata.
Nu pot spune ca e bine sa ai tupeu nesimtit si sa te supraevaluezi incat sa nu confirmi apoi expectantele. Dar fazele de timida demoazela nu cred ca mai au trecere in lumea de astazi. Nu cred ca as primi un job, daca ar spune ca nu stiu, ca nu pot, m-as da modesta si “cuminte”. Nu sunt de acord cu minciuni sfruntate, nu sunt de acord sa spui ca stii ceva, cand de fapt esti zero barat. Dar nici sa spui ca nu poti, cand stii clar ca, un pic de efort te-ar aduce in zona de siguranta.
Primul “conflict” mai serios ca si discutie l-am avut cu o colega de facultate, care era socata de lejeritatea cu care imi prezentam calitatile si pana la urma si zonele in care stiam ca mai am de lucru. Era genul de fatuca iesita de sub aripa calda a familiei, ajunsa in oras mare, la facultate mare. Stia de la bunica probabil ca unei femei nu ii sta bine sa fie sigura pe ea, ca trebuie sa puna botul in pamant si sa taca malc.
Nu, nu sunt stilul “clasic”. Nu sunt o fetita gingasa, nu sunt modesta. Departe de a fi nesimtita, am invatat insa destul de repede sa ma vand bine. Pe cat posibil. Sa nu imi fie frica sa recunosc ca stiu ceva bine. Daca asta deranjeaza cine stie ce fatute din astea crescute dupa morala de telenovele, asta este. Mi-o asum si pe asta 
Voi ce ziceti? Este bine sa te faci mic si cuminte? Este bine sa iti cunosti valoarea si sa nu te rusinezi sa o apreciezi verbal cand e nevoie?
January 27th, 2008 Sistemul de invatamant din Romania e praf
Ok .. si?
Vad tot la al doilea blog de tineri ideea asta: sistemul de invatamant e de rahat, scoala e o porcarie, profesorii niste idioti. Mai bine te duci in orice alta tara sau chiar te lasi de scoala. Mare problema.
Imi pare rau sa va stric prezentarea oratorica, numai ca avem o problema. Nu exista sistem perfect de invatamant si va garantez ca nici eu, acum o mie de ani nu am invatat intr-un sistem perfect.
Daca il intreb pe iubi ce parere are despre scoala in vremea lui (are 40 de ani) imi va spune multe chestii negative, ca nici la el nu a fost numai flori de tei. A prins toate nivelele sub Ceausescu si zau daca i-au fost zilele doar insorite. Pe vremea aia mai mergeau si la cules de cine stie ce, munca patriotica obligat-fortat. Se dadeau examene la facultate pe sistemul 10-20 pe un loc. Fara locuri la taxa, zeci de mii de elevi buni au ramas afara pentru ca au avut niste sutimi sub linie. Nu cred ca doriti sa stiti cum este sa pici cu 9 nu stiu cat. Ei stiu.
Eu am aproape 30 de ani. Am prins jumi-juma: Revolutia in a V-a si restul in “democratie”. Sa va povestesc despre manualele insipide de 300-500 de pagini la unele materii? Despre uriasa cantitate de informatie pe care o acumulam? Ce manuale alternative? Ce Esca in nu’s ce materii? Cautati la anticariat eventual manualele de acum 10-15 ani (chiar si spre 20) si explicati-mi apoi cat e de mult de invatat.
E mai bine in alte state? Cine va tine fratilor? Puneti-i pe mama si tata intr-un credit cat pentru o casa si tusti la Oxford. Sau invatati al naibii de bine si primiti burse. Nu credeti ca pe acolo e moca pentru noi sau ca e usor. Cati dintre cei atat de pissed off pe sistemul de invatamant chiar au rezultate bune? Eu o stiu pe doro de pilda, foarte suparata, dar eleva excelenta. In rest .. multi chiulangii si amatori de hi5, care nu sunt in stare sa scrie un eseu ca lumea.
Am spus de mii de ori ca nu desconsider generatia voastra, asa ca nu va obositi sa va suparati. Stati insa asa sinceri cu voi si cautati clar CARE ESTE VALOAREA VOASTRA REALA. Ce puteti face? Ca sa vii sa improsti cu noroi in Minister, profesori, directori etc. e al naibii de usor.
Sunt de acord ca e o aberatie ce se intampla in multe cazuri. Ca sunt profesori total incompetenti si directori care inca nu inteleg eu ce naiba cauta in functiile de rigoare. Dar nu rezolvati nimic facand bot si indepartandu-va de scoala. Nu va place scoala? La sapa. Este nevoie in sate de oameni destoinici, este nevoie de fermieri de calitate, de curatatori de strazi pana la urma. Sunt tot mai multe fabrici, tot mai multe servicii de sustinut cu putere de munca. Nu va place scoala, nu rezistati in sistem, nu puteti pleca, v-ati saturat de rahatul asta? Nicio problema. Gasiti repede joburi. Sunt santiere multe, este chiar nevoie de mana de lucru. Decat un intelectual cu salariu de rahat sau un vesnic inadaptat, de ce sa nu fiti niste meseriasi de calitate si cautati?
E coruptie? Organizati flagrante. Va promit ca le promovez aici. Sunati la televiziuni si faceti-le safteaua celor impricinati. Scrieti-i Ministrului, organizati-va si schimbati ceva in bine. Ar fi exceptional. Dar nu uitati sa mai si invatati.
Anii de scoala trec repede, credeti-ma. Vedeti-va de scoala pe cat posibil, descoperiti-va adevaratul potential, munciti. Nu sunt singura “reprofilata”. In loc sa fiu profesor de romana-engleza sau invatator-educator sunt web designer. Si castig pe un site cat 2 salarii de profesor. Am facut si eu scoala ca tot omul, m-am axat pe ce m-a interesat, am invatat singura ce am dorit si iata ca nu mor de foame intr-un domeniu in care suntem la inceput in Romania.
E bine sa scrieti despre problemele voastre, e bine si sa va revoltati. Ganditi-va insa ca nu sunteti cei mai nenorociti, ca fiecare am trecut prin destule rahaturi in scoala si uite ca nu am crapat. Ce credeti ca se intampla daca refuzati sa mai invatati? Mare fas, asa va gandi Ministrul ala destept, de face experimente pe pielea voastra. Veti ajunge ce se poate si gata. Si aia de au destul cap incat sa reziste si sa ia diplomele de rahat, va vor angaja poate peste niste ani sa le curatati piscina.
Nu se opreste sistemul pentru ca voi faceti botic si va bagati picioarele. E pacat ca nu aveti mai multa putere de a schimba lucrurile, dar poate e mai bine sa va vedeti pur si simplu de educatie, asa cum este. Niciunde nu sunt cainii cu covrigi in coada, niciun sistem nu este perfect. In Romania puteti studia inca gratis. Nu stiu cati dintre voi muncesc in liceu pentru a putea si studia. La americani e deja normal ca de la o anumita varsta sa iti iei un job. De facultate nici nu mai povestim. Si in Romania este deja scump (locurile cu taxa), dar inca este suportabil fata de mii de dolari pe an. Stiti ca in State multi parinti pun bani deoparte ani de zile pentru ca plodul sa mearga la “college”? Si e vorba de zeci de mii de dolari .. nu 500-1000 euro cat este in Romania. Normal ca si calitatea invatamantului in asemenea colleges este alta …
Sunt multe de discutat. Asta putem face .. schimbari prea repede .. nu vad .. aveti idei?
January 27th, 2008 History de bloguri
Primesc o leapsa interesanta de la Makavelis: ce bloguri imi apar pe history in browser.
Pai sa vedem:
C: chibreta
D: dece
E: equilibru
H: hwpedia
J: zablogger.ro (s-a mutat jimmy :D)
K: doro
M: makavelis, madalin, mariussescu
N: nabelea
P: piticstyle
R: RaPeRbOy
S: skreach
U: uschiva
Z: zoso
January 25th, 2008 I’m a freak
Zau daca gasesc un titlu mai destept azi. Oricum e aproape weekend, asa ca si inteligenta mea ia o pauza. Tre’ si neuronu’ sa doarma ceva mai mult. Sau s-a schimbat deja in nefron?
Cum am ajuns la aceasta minunata concluzie, de o mare adancime intelectuala si filozofica? Discutam ai mei despre nu stiu ce verisor, ce a aflat ca si-a deschis nebuna firma si ca poate se angajeaza la mine. Le-am explicat unchilor si matusilor cum ca munca mea e ceva mai ciudata si presupune niscaiva specializare.
Oricum astora, cand le spui ca faci web design, li e maresc ochii ca la libelula si trec la o privie absolut tampa. “Si ce faci tu exact?”. Daca au ceva graunte si deja mai stau si ei pe net, le zici ceva de genul: situri. Adica ceva de genul Yahoo (ca tot romanu’ are cont pe Yahoo). Nu are rost sa le explici ca Yahoo si siturile tale micute is chestii diferite, ideea se prinde oricum: faci din alea de se pun pe internet.
Celor si mai inapoiati le spui ceva de genul “lucrez pe calculator”, ca oricum nici aia nu stiu prea multe, dar poate un comp tot au vazut. Cel mai dragut este cand concluzioneaza ca aia nu este munca adevarata, ca varu’ x-ulescu lucreaza pe santier sau la sapa, chestii adevarate, nu joaca asta a noastra. Situatia se shimba cand aud care sunt castigurile in acest domeniu si incearca sa faca niste calcule, cu matematica lor proasta, cam cate ore de sapa intra intr-o ora de “vebdizain”.
Sentimentul asta de “n-am loc printre ei” trece repede insa, atunci cand intru in contact cu oameni din domeniu sau prieteni care stiu si ei ce inseamna asta. Intre noi nu mai suntem ciudati, suntem toti la fel, intelegem ce discutam, nimeni nu se uita ca la nebunii lasati liberi. Pentru ca verisorii de la sapa ne privesc cu superioritatea omului pentru care nu exista nimic altceva decat ce stie el. Daca nu te incadrezi in norma esti “ciudat”. Ei nu se streseaza cu ganduri de evolutie, “de ce nu stiu eu chestiile astea” etc. Pe ei ii deranjeaza faptul ca esti din alta lume si cu superioritate iti arunca o privire de genul “tu nu esti de nasul meu”.
Zau daca nu ii admir .. au clar mai putine framantari intelectuale decat am eu. Nu se streseaza ca se simt plafonati, ca doresc sa evolueze mai bine, ca doresc sa fie mai eficienti, ca se schimba trendurile atat de repede, incat trebuie sa muncesti pentru a fi “on top of the game”. Au o viata usoara si sunt normali. Noi suntem aia ciudati 
January 25th, 2008 Nume predestinate
Ca tot va povesteam in articolul precedent de distractia unei verisoare cu productie mare de copii .. medicul la care merge in TM este unul chiar celebru si se numeste HRUBARU. Acu nu stiu: s-a facut ginecolog pentru ca se potrivea numele? si-a ales numele dupa aia?
Tot din seria “mama ce mi se potriveste numele”: avem in trust o tanti contabil pe care o cheama CIUBUC.
Si cand ma gandesc ce nume plictisitor am 
January 24th, 2008 Dumnezeu vrea multi copii
“What God wants, God gets, God help us all”, cam asa zice Roger Waters in piesa “What God Wants” de pe “Amused to Death”. Lasam la o parte recomandarea subliminala si trecem la durerea mea.
Am o verisoara cu 10 ani mai mare ca mine. Acum vreo 15-18 ani s-a maritat un un nenea, moldovean si el si s-au gandit ca, asa saracuti cum sunt, sa intre la “pocaiti”, ca primesc ajutoare. Nu discutam despre scandalul din familiile lor ortodoxe. Nu puteau intelege mama si tata de la sat cum sa iti schimbi religia.
Au trecut peste asta si si-au vazut de viata. Dupa toate regulile in cauza. Si acum au familie mare: 7 copii, de care se bucura si nu prea. Adica sunt superbi, copiii sunt o binecuvantare, dar poate intr-un numar redus. Recunoaste ca s-ar fi oprit la 2-3, dar Biserica lor spune ca nu ai voie sa impiedici calea naturala. Daca Dumnezeu iti da copii, sa te bucuri si sa ii cresti.
Sunt destul de nevoiasi, s-ar descurca probabil cu 2 copii, dar au inca 5 peste numarul “de echilibru” financiar. Sunt unii marisori, altii tot mai mici. Au fetite de 17, 15, 13 ani, au si copil de 1-2 ani.
Acum vine prin Timisoara (locuiesc in Lugoj) .. este disperata. Cele 7 nasteri naturale aproape au distrus-o. La 39-40 de ani discutam despre histerectomie, isi pune problema daca nu este ceva si mai grav, in conditiile in care medicul pastreaza o tacere suspecta.
Cat de fericit va fi Dumnezeu al lor, daca raman 7 copii orfani? Cat de fericit este cand familiile astea abia au bani de paine si de un caiet? Cat de fericit este cand o femeie inca tanara se confrunta cu fibrom uterin sau poate chiar cancer?
De ce trebuie acest Dumnezeu sa isi bage nasul in intimitatea omului? In conditiile in care sunt atatea metode contraceptive eficiente, femeile acestea au “interdictie”. Nu vorbesc despre avort neaparat, pentru ca nu s-ar ajunge nici acolo, daca ar avea macar acces la o pilula contraceptiva de pilda.
Cat de corect este ce se intampla in acest caz?
January 23rd, 2008 De ce iti recomand sa NU iti faci blog ..
Am un membru pe Invatam.Net care incerca sa ne convinga sa ii oferim niste motive pentru a-si face un blog. Comenta cu umor ca il bate gandul sa deschida un blog, dar dorea sa mai auda niste recomandari si din partea noastra. Iata ca acest articol este unul “sucit”, daca doriti ..
Iata, draga cititorule, niste motive pentru care NU ar trebui sa iti faci blog (asta in cazul in care nu ai deja un asemenea proiect):
1. Pentru ca ai nevoie de recomandarea mea.
Daca trebuie ca eu sa iti spun de ce sa iti faci blog, poate ca nu e chiar cea mai buna idee. Eu cel putin am simtit nevoia sa scriu. Si asa am deschis blogul. Un asemenea proiect este ceva mai special si vei reusi daca ai suficienta disponibilitate de a te “deschide” spre cititorii tai. Daca nu simti asta, poate e mai bine sa nu ..
2. Nu scapi fara investitii
Sunt multi cei care considera ca bloggingul este free si ca nu vor investi niciodata bani. Chiar daca, spre deosebire de un forum deschis pe un script platit, un blog ruleaza pe un script free, chiar daca vei incepe pe free host si subdomeniu, vei ajunge si la faza de plata. Nu sunt sume mari, nu te speria, dar totusi 10 lei pe luna cel putin tot vei plati odata. Normal ca vei si putea castiga bani, deci este o “afacere” profitabila.
3. Chiar trebuie sa fii activ
Un blog nu se tine cu 1 mesaj postat pe luna. Pentru a putea ajunge totusi “cineva”, este nevoie de munca. Unii dintre noi mai ocupati mergem pe 1 mesaj zilnic, altii merg pe 3-5, depinde si de lungimea articolelor in cauza. Nu se poate tine un blog scriind din an in paste.
4. Trebuie sa fii in stare sa creezi ceva.
Daca nu merge cu eseurile si nu prea ai talent la scris, ar fi si asta un motiv sa te opresti aici. Este normal ca in scris sa mai faci tot felul de boroboate, dar totusi trebuie sa fii in stare sa te exprimi decent. Vei fi vizitat de tot felul de oameni si acestia chiar au pretentii.
5. Vei fi injurat si facut cu ou si cu otet.
Daca tu crezi ca vei primi numai comentarii frumoase si flori la geam, inseamna ca inca esti norocos. Oricum ai scrie si orice ai aborda ca si tematica, tot se va gasi cate unul sa nu fie de acord. Asta este inca bine, atat timp cat nu esti injurat. Cat nu ti se ofera comentarii de “bun simt”, in care diversi iti spun cat de dobitoc esti, ca esti tarfa nu stiu cui, ca ai un blog de rahat si ca si tu puti ca persoana de s-a dat peste cap lumea. Normal ca exista butonul de delete, normal ca poti bana. Din pacate insa chestiile astea sunt neplacute si iti strica ziua.
Nu, nu incerc sa te descurajez. Ti-am prezentat cateva aspecte. Nu le pot numi nici negative, pentru ca pe mine si pe mii de alti bloggeri ele nu ne deranjeaza. Ne-am deschis aceste proiecte pentru ca am simtit nevoia, nu ne-au deranjat micile investitii financiare, marile investitii de timp si de efort, nu ne-au descurajat zilele “sterpe” de idei sau eventualele injurii.
Sper ca nici pe tine, draga cititorule, nu te vor tine departe de ceva atat de fascinant. Chiar daca ai primit aici un articol de genul “de ce nu iti recomand sa iti faci blog”, te invit sa incerci totusi .. este atat de frumos.
