March 30th, 2008 
Ce poti sa ii spui unui om care sufera?
Am avut in viata ocazii in care oameni foarte dragi treceau prin greutati destul de mari: vorbim despre boala, despre moartea vrunui parinte, o despartire dureroasa. M-a bucurat mereu faptul ca m-au ales pentru a-mi impartasi problemele lor, intr-un fel asta m-a facut sa ma simt si eu importanta. Dureros este insa ca asemenea discutii sunt grele si nu te pot lasa indiferent.
Mi-am pus de multe ori problema celei mai bune reactii pe care o poti avea in asemenea caz. Cum sa vorbesti cu cineva care isi deschide inima catre tine? Ce mina sa abordezi? Cum sa iti gasesti cuvintele care sa il faca sa inteleaga pe interlocutor ca ITI PASA, pentru ca eu cel putin nu am putut ramane niciodata nepasatoare.
March 25th, 2008 Evitati Resellerzoom
Probabil vedeti in stanga 2 erori de SQL afisate .. nu este problema WordPress, este inca un exemplu de cat de prost este hostingul de la Resellerzoom. De 6 luni de cand am cont la ei sunt numai probleme. Nu se afiseaza siturile ca lumea, erori 500, page not found etc.
Azi am transferat celalalt blog pe noul cont de la HostGator si in noaptea asta mut cat mai multe situri acolo. Momentan se misca bine. Va sfatuiesc sa nu luati reseller de la Resellerzoom (chiar si advanced) sunt bani aruncati pe fereastra.
Suportul e destul de OK, dar daca sunteti pe serverul clinton imi e mila de voi 
Sa vedem cum merge treaba cu HG
March 23rd, 2008 E concurs de boli?
Nu stiu daca vi s-a intamplat si voua, dar se pare ca eu ori intalnesc ai mai mari ipohondri pe lumea asta ori chiar am talentul de a “dezgoli” toate problemele lor. Iata cum functioneaza “scenariul”:
1. Te apuca o durere .. de spate, de cap, de cine stie ce. Nu este poate grav, oricum este ceva neplacut.
.. sau poate doar ai pe cineva foarte apropiat care s-a imbolnavit si, preocupat fiind de starea lui si poate si speriat, doresti sa impartasesti unui interlocutor problemele pe care le ai in acest moment ..
2. Dechizi gura si povestesti despre cum iti pulseaza creieru’ de durerea aia de dinti, sau cum ai o greata pe care nu o poti explica sau cum si-a rupt piciorul prietenul si nu stii cum sa il ajuti sau ce sa il mai sfatuiesti.
3. Nici nu apuci sa deschizi ca lumea gura, ca deja interlocutorul te intrerupe brutal povestindu-ti cum sufera el de sindrom premenstrual, despre cum i s-a umflat maseaua sau cum nu mai vede ca lumea cu ochelarii.
4. Din acest moment incepe competitia: tu ii dai inainte cu problema in cauza, el (ea) iti explica din nou cum unghia lui rupta ciudat este mult mai grava decat operatia pe cord a cunostintei sau durerea ta de cap care te face sa ametesti pur si simplu.
Patiti si voi asa ceva? Sunt eu magnet pentru asemenea indivizi, care nu stiu sa asculte naibii linistiti fara sa imi explice despre suferintele lor ascunse (ca pana in momentul ala nu s-au obosit sa caraie nimic)?
PS: nu-s bolnava si nici nu sunt chestii grave in the family (doamne ajuta)
March 22nd, 2008 Bani de haine pentru dascali
Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar vor primi, din 2009, 150 euro anual pentru a-şi cumpăra haine
Plenul Senatului a adoptat, ieri, o propunere legislativă potrivit căreia cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat şi privat vor primi, anual, un ajutor financiar în vederea achiziţionării de haine, reprezentând echivalentul în lei a 150 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR
Bun, poate sunt eu mai imbecila si nu inteleg niste chestii: se dau deci 150 de euro pe an ca un fel de ajutor umanitar, ca zau daca ii pot spune altfel. Deci onor ministerul, in loc sa le creasca salariile asa cum ar trebui sa fie acestea pentru ca pana la urma nu sunt niste retardati fara utilitate sociala, le da asa de mila neste banuti sa isi ia si ei niste chiloti, poate un sutien (nu din ala scump, ca nu ajung banii) si poate o pereche de jeans si o bluza (de preferat de pe la bazare, ca altfel iar nu ajunge bugetul alocat cu larghete).
Chiar atat de JOS s-a ajuns? Incat profesorilor sa li se ofere asemenea mila?
Ma felicit pana mor ca nu am intrat in invatamant (nici la terminarea anilor de Peda, nici dupa Litere), ca poate si eu acum ma bucuram de aceasta milostenie. Si ii multumeam Ministrului pentru ca il doare sub coada de mine, cel care poate ii invata copiii sa fie oameni, dar imi da asa “bonus” niste bani sa imi cumpar niste zdrente.
RUSINE! Cand se mai aude despre cresterea salariilor amaratilor astora? Sau asta e un efort financiar prea mare pentru o tara care isi permite sa arunce cu banii in stanga si dreapta la tot felul de “samituri” si misculatii ale “diplomatilor” nostri. Dam niste salarii si bonusuri ridicol de mari unor cretini care stau in Parlament si joaca mirificul Conquistador (exemplu un un timisorean de-al nostru, Ionut Nasleu, si asta obosit de atata frecat menta pe acolo) sau voteaza pentru alt coleg pentru ca “nu a putut fi prezent”. Dam toata tara peste cap cu fiecare ocazie in care ne putem da “grandi”, dar avem profesori imbracati de la second pe care acum ii imbracam vezi doamne cu 150 de euro pe an.
March 19th, 2008 Cu astia vrem civilizatie?
Hai, ca pana pregatesc pozele de la München, pregatesc un alt articol despre o chestie care m-a deranjat acum niste zile bune.
Am ajuns prin Piata Unirii din Timisoara si, tot asteptand pe acolo, am observat niste “cosuri” speciale pentru mucuri de tigara. Sunt destul de interesante: inaltute si subtiri, un fel de tevi “patrate” gri, dar (desi ar spune unii ca sunt deranjante) nu sunt chiar atat de rele. Si sunt destul de discrete fata de cosurile de gunoi obisnuite, ceva mai mari si vizibile.
Exact cand ma miram si eu de chestiile in cauza, am vazut pe jos mucuri de tigara. “Normal ca bizonul roman nu le vede” m-am gandit eu, trimitand ganduri frumoase taranilor prosti care inca nu invata sa fie civilizati.
La cativa metri de mine era un pusti de vreo 16 ani, cu mandra langa el. Fuma de zor tanarul nostru si lasa elegant sa curga scrumul dupa el. Dupa cum era imbracat si dupa coada bogata de rocker imi dadeam seama ca nu e chiar “manelar” (uite ca invat si eu cuvinte noi), deci l-as suspecta de ceva inteligenta. O figura finuta, ochelari de “geek”, imaginea unui pusti destul de studios.
Si-a terminat tigara si a aruncat mucul pe jos. La 3-4 metri de smecheriile acelea puse de Primarie in zona, tocmai pentru mucurile alea de tigari. Acelasi tanar care poate, daca ar avea blog, ar comenta cate in luna si in soare despre cat de ciobani sunt unii, cat de prost crescut e romanul, cat de plina de rahat e tara asta, cat de idiot este Michael Jackson ca nu canta ca Nightwish etc.
Acelasi pusti, ce probabil se da “cult” pe unde merge si este “cool” si destept, exact acelasi pusti arunca mucul de tigara ca orice roman despre care scriem noi prin blogurile astea.
Cu toate ca marai de cate ori am ocazia despre cat de incompetenti sunt uneori astia de la Primaria Timisoara, iata ca de data asta ei si-au facut treaba. Au montat cosuri speciale pentru mucurile de tigari si pe timisoreni ii doare sub coada. Vrem civilizatie, dar nu vrem ca noi sa fim primii care se comporta ca atare …
March 12th, 2008 La multi ani, Mama!
Astazi Mama Ana implineste 77 de ani. Cine este ea? Este bunica mea, cea care m-a crescut de cand aveam 5-6 ani si tot creste la mine, ca am ramas in continuare un copil ametit. In aproape 25 de ani impreuna a stiut sa imi fie si mama si bunica si (la nevoie) era si tata, bunic, frate si ce ar mai fi fost necesar, la cata dragoste a putut avea fata de “aia mica”.
S-a nascut in 13 martie 1931 intr-un sat de langa Sibiu, unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodata. A pornit in adolescenta spre Banat, dupa moartea parintilor si a muncit pe branci pentru familia ei. A crescut un baiat si o gramada de nepoti, ultima din lista fiind minunata persoana care va scrie acum.
Desi este bolnava (afectiuni cardiace) si obosita dupa o viata intreaga de ‘robotit’, isi face in fiecare zi “planul” cu noi: soarele ei (mon pere adica), fata ei (eu) si cei doi baieti cu blana si codita (”potaile” Juni si Mofli) pe care ii adora si ii rasfata ca pe niste copii adevarati. Cadou de ziua ei a refuzat sa accepte, asa ca ne multumim cu un mic DVD player pentru televizorul ei mare (pe care sa vada de acum inainte toate filmele tineretii sale, filme pe care niciodata nu le-a vizionat in liniste, avand mereu de lucru la casieria cinematografului) niste prajituri (”ca doar trebuie sa pui si tu ceva pe masa, mama”) si acest mesaj, primul articol pe care il citeste vreodata pe internet. “Fata mamii, daca eram cu 10 ani mai tanara, stateam si eu pe net”, asa imi spune si chiar o cred …
Imi pare rau ca nu pot sta toata ziua cu tine, mama, pentru ca plecam la pranz in Germania, dar iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine si pentru tot ce m-ai invatat:
- sa nu imi bat niciodata joc de cineva care este mai prost imbracat, cu probleme fizice sau orice ar putea constitui un prilej de “misto”, pentru ca toti suferim cand altii ne trateaza asa;
- sa nu pun niciodata mana pe ce nu este al meu, chiar daca asta inseamna sa traiesc in saracie. Mai bine sarac, dar sa dormi noaptea linistit;
- sa iubesc animalele, pentru ca si ele au suflet
- sa fiu altruista (nu “fraiera”, dar sa nu refuz sa ajut, cand stiu ca pot). Pentru ca si pe mine m-au ajutat altii, cand am avut nevoie;
- sa nu stau degeaba, sa am un job si sa fiu independenta. “Oricat de bine ar castiga barbatul tau, sa ai mereu banutii tai”.
- sa fiu o femeie bine infipta si sa nu las pe nimeni sa isi bata joc de mine;
- sa muncesc pentru fiecare leut si sa invat sa pretuiesc banii, pentru ca tot eu am muncit pentru ei;
- sa fiu ordonata (la faza asta cam buctam, pentru ca din pacate sunt tipic “geniu” absolut ametit);
- sa spun “buna ziua” si sa imi respect vecinii si cunoscutii;
- sa nu imi pierd noptile prin tot felul de spelunci, chiar daca uneori imi prinde bine o distractie;
- sa nu fac niciodata ceva de care mi-ar fi vreodata rusine …
Ar mai fi multe de enumerat, dar ne oprim aici .. La multi ani, Mama si tot ce iti doresti pe lumea asta sa se implineasca.
PS: ai vazut ca pe bloguri nu se scriu numai prostii?
March 11th, 2008 Lectia Dachau
Acum, la mai putin de 2 zile distanta fata de plecarea spre München, ma intorc in timp. Exact acum un an. Tot undeva prin martie. Am avut ocazia sa vizitez si eu lagarul de la Dachau intr-o dimineata ploioasa si rece. Este ceva ce nu pot uita .. am doar cateva fotografii din acea vizita, dar sentimentele care te incearca in acel loc raman peste timp. Daca veti da click pe poza de mai jos, veti putea vedea in albumul foto si celelalte imagini din Dachau.
Am ajuns in Dachau (localitatea) cred pe la 7-8 dimineata (sper sa nu spun prostii, oricum era devreme). Veneam din Timisoara, toti patru (eu, iubi, sora lui si fiul ei) si eram deja obositi dupa o noapte in masina. Am hotarat sa oprim insa, mai ales ca iubi a vazut lagarul anterior. Ceilalti 3 eram la prima vizita si e usor de inteles ca sincer abia asteptam.
March 11th, 2008 Hai, spune-mi cum sa fac bani pe blogul tau de 2 bani
V-am povestit recent ca am inceput sa folosesc Entrecard pentru blogul in engleza. Cum era de asteptat, petrec pe acolo niste timp, vizitand diverse bloguri. Dupa cum banuiti, una dintre cele mai de succes categorii este cea de “make money online” sau ceva de genul asta, o categoria atacata de tot felul de wannabies care au auzit si ei ca John Chow vorbeste despre cum sa faci bani pe blogul lui si uite dom’le cati bani face.
Hai sa vedem ce concluzii tragem dupa ce vizitam mirificele situri:
1. O mare parte sunt inca pe blogspot. Normal ca sunt snoaba, asta stiati cu totii. Daca nu ma racaie neaparat faptul ca un blog personal este pe blogspot (pana la urma omul doar isi asterne niste idei, fara pretentii de web mogul), ma irita la culme asemenea “money making” projects ale unora atat de rupti in fund incat sa nu ia un host si un domeniu de macar 3 dolari.
March 10th, 2008 Cateva zile pana la plecare
Da, dragii babei, plec niste zile de la noi din Romanica la nemtii aia reci si ordonati. Vom ateriza (cu masina) la Munchen probabil pe vineri dimineata (plecam de joi seara) si vom sta pana duminica.
Este Numismata in weekendul asta si iubi are plan de vazut ce e pe acolo. Voi merge si eu, sper sa pot face si niste poze pentru voi 
In rest .. planific sa ma fatai prin Marienplaz (centrul lor, cu Primaria incredibila pe care o au, celebra Rathaus), Hard Rock Cafe (nu pot ajunge intr-un oras care are HRC fara sa beau un suc, sa cumpar un tricou si sa ma uit cu gura cascata la instrumentele muzicienilor si la tot felul de discuri de aur si de platina. Oh, da, Mecca muzicii, stai ca vin …
Probabil dau un “search” si dupa un Dunkin’ Donuts (ca de acum salivez abundent). Nu voi lua ze leptop cu mine, nu voi cauta net cafeuri, ca nu mai ajung sa vad nimic. Va fi olecuta obositor, dar abia astept.
Am facut rezervare deja online pentru hotelul la care am fost si anul trecut. 2 nopti de cazare la un fel de apartament (nu camera, ca nu mai erau) costa cam 220 Euro… Hotel de 3 stele, care cam arata asa
Normal ca numar zilele si fac iar liste de chestii pe care nu trebuie sa le uit .. si la fel de normal, ceva tot voi uita.
March 9th, 2008 Entrecard
Da, chiar ma plictiseam azi 
Am intrat pe un forum de blogging al unei tipe de pe sitepoint pentru a incepe sa promovez blogul englezesc (inca un pic in lucru)Â si am auzit vorbindu-se despre entrecard. Tot un fel de social marketing site din ala, dar destul de interesant. Te inregistrezi (si pregatesti in prealabil un 125×125 banner). Pui widgetul pe site, incepi apoi sa vizitezi altele. Castigi deci credite prin click pe butonul ala de “drop” si cu ele poti “cumpara” publicitate pe alte bloguri.
Pretul se stabileste dupa nu stiu ce criterii, la mine e 2 credite/zi (ca e in sistem de 2 ore numai). Am “cumparat” deja ads pe alte bloguri si am acceptat cateva de doamne ajuta la mine (ad-ul este bannerul de125).
Numai bloguri in engleza se accepta. Sunt bineinteles o caruta de “sploguri”, dar am gasit si cate ceva interesant .. sa vedem cum merge …
