May 6th, 2008 
Tu contezi! Cata grija ai de tine?
Sunt din nou obosita si, in timp ce ma fataiam pe net, mi-a picat asa o idee de articol. Si ceva imi spune ca la intrebarea din titlu nu ne prea putem lauda cu totii pentru ca un lucru este clar: de multe ori abuzam de noi pe cat se poate, pentru a ne atinge tot felul de teluri.
Daca te intalnesti la discutie cu vreun prieten sau o cunostinta de care nu ai mai dat de mult, inevitabil se ajunge la discutii despre “ce ai mai facut” si tot foarte normal este ca fiecare ne laudam cum putem: “mi-am luat casa”, “am masina noua”, “am salariu de 900 de euro”, “am fost la Viena” etc.
Este clar ca realizarile noastre (mai mult sau mai putin multumitoare) nu vin fara efort. Unii muncesc “normal” (adica incearca sa nu isi scurteze viata chiar atat de mult cu iobagia pe la munca), altii muncesc in 2-3 locuri in disperarea de a castiga niste bani. Nu ma arunc acum in discutii de genul “as castiga de nu stiu cate ori, daca as avea acelasi job in Germania sau in SUA”, suntem insa cred cu totii de acord ca pana la urma si in Romania se poate trai decent, dar asta inseamna munca serioasa.
In goana asta dupa masina cea noua, visata de ani de zile, dupa casa aceea frumoasa de la suburbie plus vancatele de rigoare, tragem ca “boii in jug” si ne fortam pe cat putem. Incerc si eu sa ma gandesc la momentele in care chiar m-am pus pe mine in prim-plan si zau daca sunt multe … in mare parte abuzez si eu de creierul personal si de ce se mai gaseste in sacul asta de oase de 1.70, de multe ori ignorand chiar semnalale corpului meu, ca iar am sarit gardul.
Ce ar inseamna oare pentru mine sa am mai multa grija? Poate, daca pun la cale aceasta lista, ma si tin macar de cateva dintre punctele mentionate:
- sa dorm mai bine. Adica nu culcat la 3 noaptea si trezit la 12 (sau la 8 dimineata, cand se mai trezeste nu’s ce destept sa ma sune). Chiar discutam cu Adi si ii explicam, asa filozoafa cum m-a facut mama, ca al mai bun somn e cel de noaptea. Si ca dormitul la ore perverse este “cool”, dar totusi efectele nu sunt chiar bune. Imi amintesc ca imediat dupa liceu, prin faculta, incercam smecherii de “stay up late to study”, ca deh, noaptea se invata cel mai bine, dupa care mi-a venit mintea subit la cap (mai ales dupa ce am aflat ca as putea avea riduri de la faza asta
) si am inceput sa am grija de programul de nanica. Culmea este ca am trecut anii studentiei fara probleme si clar, ceva mai odihnita. Acum, de 1-2 ani, am inceput din nou faza cu dormitul pana la pranz, pentru ca fac nani pe la 3. NU E OK, asa ca incerc sa revin la un program decent. - mancat bine si fara atatea tampenii. Sincer, sunt praf. Rontai toata ziua, am avut saptamani intregi in care nu ajungeam acasa la mancare, asa ca trozneam o pizza, supa mananc dupa multe rugaminti si bag dulciuri cat cuprinde, de parca vine sfarsitul lumii. Acum, cu noul aparat in gura, trebuie sa mananc mai ordonat si fara atata “sneching”, asa ca e posibil sa rezolv obligat-fortat si problema asta. Chestia pozitiva este ca NU beau cafea, ca (dupa niste luni de dependenta de cola, acum niste ani) acum beau otrava asta numai destul de rar, ca beau litrul de lapte pe zi (se pare ca am oase tari .. sincer chiar imi place enorm), din fericire ador si fructele si mananc din astea si cu kilogramul, daca dau de ele, cu ciocolata am luat-o mai moale. De faze de genul bauturi “serioase” nu discutam .. chiar am atitudinea unui copil de 11 ani. In viata mea nu m-am imbatat si e maxima sarbatoare cand beau 3 guri de bere.
- mai un “cui” … nu fumez. Asta zic eu din nou ca este bine. Nu am incercat niciodata, nici in liceu, cand era “cool” (aveam pe atuni un par lung pana la fund, asa ca aveam grija sa nu puta a tigari .. ca nu suport mirosul ala de imbacsit), apoi am inceput sa fac sport si era chiar culmea sa si fumez. Si uite-ma la aproape 30 de ani, total “virgina” in domeniul asta. Probabil ca este unul dintre aspectele pozitive ale ingrijirii personale, macar nu mi-am zapacit plamanii cu nicotina. Poate voi crapa de cancer pulmonar de la altii care fumeaza pe langa mine, cica de nefumatori se prind bolile mai usor in domeniul asta …
- sport. Zau ca mi-e rusine pana la varful unghiilor. Nu am mai facut miscare de 1 an. Am mai prestat niste aerobic (chestie femeiasca, dar OK ca si efort), apoi Tae Bo pentru a-mi aminti de anii mei de glorie cu Shotokanul. Clar este vax cu apa rece, desi veneam acasa in patru labe. Sper sa ma mai adun si eu ca tot omul si sa mai prestez un antrenament ceva. Ca ruginesc de tot … karategi mai am inca (2 bucati), acu’ am si caruta, mi-ar prinde bine niste serii de kumite, macar sa imi mai zboare sense gargaunii din cap. Mi-e atat de dor de ei …
- ceva “interteinment” .. cum ne distram? Ce facem pentru a ne mai relaxa bibilica? Faza cu “bloghez sa ma relaxez”este clar minciuna, ca tot ne zapacim neuronii. Cum sa mai pui axonii la relanti si sa ii lasi sa isi usuce broboanele de sudoare? Vizionezi ceva bun? Poate vezi un spectacol de calitate, un concert interesant? Ca mai e nevoie si de astea, altfel sigur capiem de tot. Iar eu cred ca sunt aproape de asta
- plimbari in aer liber .. traducere: ma pun in masina si pe aici mi-e drumul. Chiar intentionez ca macar la faza asta sa mai schimb ceva. Am vazut cumplit de putine locuri in tara asta, am putine concedii cu care sa ma laud. Si chiar este pacat, pentru ca ajung la varsta la care incep sa regret momentele in care am zis “las’ ca nu intra zilele in sac”. Ba, intra. Si in monotonia asta de genul “munca-papa-nani-munca-papa-nani” chiar nu e deloc buna. Asa ca mi-am propus sa ma fatai anu’ asta si anii care vor urma. Iesiri marunte prin localitati invecinate, iesire la Garana (ca nu pierd eu Festivalul de Jazz), un drum de Sibiu etc. Pun benzina in corsica mamii si rup soselele.
Inca mai pot schimba ceva. Pot incepe sa am grija de mine, boul din jugul asta economico-social, crescut sa muncesc pana pic in bot si sa fac bani. Pentru familie si pentru un trai decent, pentru ca niciodata sa nu mai spuna nimeni “lasa, poate luam portocala asta peste cateva zile, cand vine salariul”. Fugim de saracie multi dintre noi, dar arma asta perfecta care este corpul nostru mai are nevoie de ajutor. Pana la urma EU CONTEZ si TU, si TU si TU. Trebuie sa incepem sa ne gandim si la noi, pana nu e prea tarziu. Tu cata grija ai de tine?
May 5th, 2008 Foame si dureri de dinti
.. hai ca nu e chiar atat de rau, dar suntem pe aproape.
Ieri la 10 jumate (normal ca eu nu mi-am amintit ca de fapt trebuia sa fiu la clinica la 10 fix), m-am infiintat la SmileFactory pentru a-mi primi cadoul al doilea de dupa Pasti de data asta .. alignerele mele de Invisalign. Pentru cei care nu au fost nevoiti sa devina atat de doxa in ceea ce priveste ortodontia, minunile astea sunt niste “proteze” de plastic de se pun peste dintii naturali (si un pic strambi) si au ca finalitate (nu durerea de dinti) ci un zambet “misto”.
Dupa 7-8 luni de braces clasice (ascunse insa in zona premolarilori si molarilor) plus 2 luni de retainer noaptea (pana veneau “plasticele”, sa nu se strambe dintii la loc), am ajuns si la momentul al naibii de emotionant in care sa imi primesc 3 seturi de “proteze”: unul in bot si doua in punga (sigilata si cu complimentele de la Align Technologies).
M-am bucurat sa o revad pe Anette, una dintre simpaticele asistente de la nemti din tara, venita in vizita de lucru (adica sa munceasca) la clinica din Ro. Am observat ca inca are aparat (pana si ortodontii au dintii suntiti si poarta metale) si s-a laudat ca acum are metale si pe dintii de jos. Pentru ca eu aveam o experienta anterioara datei in care si-a “nenorocit” ea gura, am intrebat-o a-toate-cunoscatoare “cum te simti cu aparatul”. Momentan se simte bine, da vreo 3 saptamani a mancat rau. I-am zambit din nou intelegator, amintindu-mi si eu de zilele alea grele de la bracing cand mancam piure si chestii pasate, ca ma dureau dintii la presiune de sa mor. Normal ca e o faza care trece, asa ca peste niste zile rontaiam deja coji de paine.
Mi-au desfacut primul set si mi-au aratat ca la prost ca sunt numerotate. Am vazut deci ca pe dintii de pe arcada superioara am 26 de alignere si pe cei de jos 37. Un aligner se poarta 2 saptamani, dupa care se schimba cu urmatorul. Asta inseamna 13 luni pe dintii de sus si aproape 19 pe aia de jos. DAMN!
Urmatoarea faza a fost sa mi se “implanteze” niste attachments. Astea sunt niste lipituri de compozit plasate strategic pe dintii care se vor misca primii. Dupa cum merge mai departe tratamentul, asa se schimba si plasarea atasamentelor. In prima faza am 3 pe dintii de sus si jos ar trebui inca vreo cateva, dar asta se va face joi, ca le era teama ca ma vor speria. Da, dupa ce am avut tot felul de chestii pe dinti, de ziceai ca sunt ceas cu cuc si toate de metal, ma voi speria de niste plombe in plus.
Dupa sudarea atasamentelor a venit proba de foc: pusul gutierelor si apoi scoaterea. Problema cu Invisalign pentru unii este exact mobilitatea: trebuie scoase “plasticele” inainte de mancare de pilda, apoi spalati dintii si puse la loc. Nu prea poti manca nimic cu ele pe dinti, asa ca s-a dus “snackingul” … mananc mai ordonat si ma spal de 5-6 ori pe dinti. In viata lor nu am avut asa muscatori curati
Am reusit sa pun gutierele foarte simplu si le-am scos in 3 secunde. Normal ca am antrenament, retainerul dintre cele 2 tratamente era tot ceva de genul asta. Si trebuia pus pe dinti noaptea si scos dimineata.
Cum stam acum, dupa 1 zi jumate?
- ma dor dintii. Nu foarte tare, drept pentru care am mancat normal, dar am vreo 2 incisivi care au pofta de suc de cleste cred;
- am gura uscata si trebuie sa ma hidratez .. se pare ca salivez mult din cauza obiectelor straine, si e nevoie de “re-umplere”.
- am mancat culmea ca purcica, numai ca imi inghesui si desertul peste masa (aveam obiceiul sa mai rontai neste cioco sau chestii de genul intre mese. Acu le punem pe toate la “gramada”)
- ma cam streseaza faza cu durata tratamentului, dar am stiut inca de la inceput ca este un caz naspa. Cine doamne iarta-ma se astepta sa am atatea “probleme”. Oricum, fata de anul trecut sunt de nerecunoscut si tratamentul functioneaza super OK. Deci voi supravietui si vorba aia imi va si placea
- partea foarte Ok este ca nu se vede. Seful meu a aprins lumina si si-a pus si ochelarii pana sa vada ceva. Sunt niste chestii transparente si foarte discrete.
- am niste dinti exagerat de curati deja. Asta este bine .. chiar trebuie ingrijiti si mai bine in timpul unui asemenea tratament
- desi ai mei sunt convinsi ca platesc pacate din alta viata, as face asta si a mia oara, daca s-ar oferi ocazia. Si crap de ciuda ca acum 10 ani de pilda nu am putut face asta. Sau la 15 ani.
Cam asta este “apdeitul” meu medical. Ma duc sa mai rontai ceva si apoi sa fac nani.
May 3rd, 2008 Ca-n vremurile bune ..
Am copilarit cu Laura si cu Adi. Le-am fost un fel de “dadaca” (sunt cu 10, respectiv 8 ani mai mare), desi ai mei faceau de fapt treaba in sine, eu doar ma jucam cu ele. Ne-am cunoscut pe cand aveam eu vreo 12 ani, va imaginati deci cat de mici erau ele. Parintii lor ma meditau la mate (pentru admiterea in liceu .. asa era pe atunci), iar noi ne ocupam de dracii astia de fete cand erau ei la munca.
Pentru familia lor si a mea era ceva normal ca trupa de copii sa fie impreuna intr-una dintre locatii. Stiu ca ramaneau fetele pe la mine si suplimentar, ca ne simteam bine impreuna, sau nu ma mai dadeam eu dusa de la ele cu orele. Iarasi era ceva normal ca la cina lor sa mai fie o farfurie, asa cum la pranz ai mei nu concepeau sa nu le aiba pe fete la masa.
Si astazi am retrait ceva din vremurile alea. Sigur ca suntem acum mari, Laura da bacul anul asta, eu sunt o babatie de aproape 30 de ani, mama lor nu mai e nici ea atat de tanara ca acum 15 ani. Dar totusi, ne-am regasit placerea de a sta la “gramada”: pentru a rontai impreuna cartofii prajiti si carnea de pui pregatite de aia mici (Lala si Soso), a face misto de Adi (care nu mananca deloc carne) si a ne feri de nebunii aia de caini mereu in miscare (Puki si Ghibi, care nu pot sta locului 1 secunda).
Am incercat si noi sa inviem mortul (masinuta lui Adi) si nici dupa un impins serios (daca nu era Soso, acolo ramanea, ca eu nu am forta nici cat o mata) nu s-a pornit singura la drum. Adi inca avea program de glume, ca doar prostii impingeau
Nu stiu cat am stat pe acolo, dar sigur nu foarte putin. M-am lasat “pierduta” ca acum atatia ani, pentru ca impreuna cu ei ma simt ca in familie. Chiar ii spuneam mamei Adrianei ca oricum eu sunt al treilea copil al lor si culmea nici nu a negat. Uneori nu prea ai nevoie de nu stiu ce minunatii pentru a fii fericit, macar niste ore. E suficient sa fii alaturi de niste oameni pe care i-ai cunoscut de atat timp, fata de care te leaga o “relatie” de multi ani, in fata carora nu a trebuit niciodata sa “joci”, pentru ca te cunosc si te accepta asa cum esti. Si te iubesc de parca ai fi din familie, asa cum si tu ii iubesti de parca ati fi rude. Nu pot spune ca am rude adevarate la care sa tin atat de mult ca la familia aceasta.
Si uite ca, fungind de munca de pe situri (zau ca ma mai plictisesc si eu uneori), am petrecut o dupa-amiaza chiar frumoasa. Marturie stau zgarieturile de pe maini (rautatea aia de Ghibi, manca-l-ar “matusa”), murdaria de pe palme (Adi, spala masina aia) si oboseala dupa impins. Si senzatia de satietate dupa o masa absolut copioasa si un zambet in coltul gurii dupa niste povesti, asa ca intre prieteni buni.
Suntem maturi acum cu totii dar sunt lucruri care nu se schimba ..
May 2nd, 2008 Nu voi invata sa conduc uitandu-ma la masina!
Un scurt update: am carnet de juma’ de an si conduc mai serios de vreo 2 saptamani (de cand mi-a venit masinuta). Am facut deja 600 de km (400 in drumuri in afara orasului). Diagnostic din partea unora: “sarita de pe fix”.
Iubi si inca niste oameni “cu scaun la cap’ sunt ferm convinsi ca mi-am pierdut mintile de am curaj sa ies din oras (Timisoara oricum nu este raiul incepatorilor la traficul turbat pe care il are si obrazul gros al unora), ca in mod normal ar trebui sa mai stau sa “cresc”. Unde? In fata blocului, uitandu-ma la masina? Jucand Porsche pe comp? Observand alti soferi cum conduc?
Oare nu este cel mai bine sa imi pun fundul in masina cu lamaia plasata pe ambele “geamuri” si sa incerc sa misc caruta? Oare nu e mai bine sa profit de vremea frumoasa si rezervorul plin si sa incerc sa fac totusi ceva?
Ieri am facut 300 de kilometri in afara orasului. Strazile aproape pustii (1 Mai doar), peisajul superb, masina calma si eu .. culmea .. foarte relaxata. La o viteza decenta pentru mine si cu pauze “strategice” pentru a ma odihni. Este clar ca nu rezist la drum foarte lung fara pauza (nu pot fi atenta 3 ore fara oprire), ca nu am calitatile unui sofer de 20 de ani (cum e iubi), dar zau daca am de gand sa pierd timpul pe care il pot petrece pe drum.
Am avut deci parte de pareri impartite: unii care imi spun ca e bine sa stau pe fundul meu (e drept putini), altii care ma incurajeaza sa incerc sa ma auto-depasesc si sa invat cat pot eu de repede ce inseamna sa conduci o masina in Romania. Sau sa conduci o masina pana la urma, ca in afara de unii mahalagii, nu ma pot plange de toti colegii de trafic. Sunt si soferi care ma protejeaza, care ma lasa si pe mine sa ma strecor, care imi multumesc cand eu le dau prioritate (ca nu sunt nici eu capcaun), care imi inteleg stangaciile. Cred ca procentul de “magari” de pe sosele nu este atat de mare pe cat anticipasem eu si ma bucur sa ma pot integra si eu.
Asa ca, ma inarmez cu rabdare si curaj, deschid ochii bine si pornesc la drum. Doamne cat de mult imi place sa conduc 
Si astazi am condus mai bine ca ieri (apropos, am facut un drum de Timisoara-Jimbolia-Timisoara) si clar mai bine ca acum 2 saptamani cand a venit “fetita” acasa. Nu cred ca atitudinea de “strut” este cea mai buna in cazul unui incepator. Nu cred ca voi invata cu adevarat sa conduc numai stand si gandindu-ma la ce viraje destepte voi face peste ani de condus. Cea mai lunga calatorie incepe cu primul pas (parca asa suna “dictonul”). Eu am facut primul pas si sper inca multe sute de kilometri, invatand din greselile mele si ale altora si conducand in fiecare zi ceva mai bine decat ieri.
May 1st, 2008 Dii, corsica mamii, dii!
Dupa cum banuiti, nebuna si-a scos manjii (toti aia 90 putere) la drum lung, aka rodaj. Am parte de pareri impartite: “sotu” si inca niste “batrani” in ale condusului (care probabil au prins primul autoturism al lui Ford) imi spun ca masina noua tre’ rodata .. asa .. 1000 de km. Altii, noua generatie probabil, fara iz politic, imi explica lent ca aceste motoare noi nu au nevoie de rodaj, ca vin gata rodate de la fabrica.
Am luat pana la urma sfatul lui iubi si am zis si eu: “de ce sa risc?”, mai ales ca lipsa de risc insemna sa imi iau fetita cea noua la niste drum frumos in tara noastra cea locuita.
Astazi, dupa trezirea matinala de la 11 dimineata, plimbat potaile (treaba lu’ mon pere) si “branciul” de rigoare (ca ai mei tineau mortis sa imi inghesuie in intestine friptura de miel la 10 minute de la trezire, dar mai aveam si program de lapte si cappuccino, ca in fiecare dimineata), ne-am luat de mana (teoretic) eu si babacul si ne-am prezentat in fata masinii. Cu gandul de a profita de ea in toate felurile, la neste drum.
Prima oprire a fost la OMV, pentru a pune la loc ce am “cuvant urat” prin oras: nenea de acolo (pe care il intrebasem daca are ceva ca am pus benzina de 98 .. nus’ ce cifra octanica .. nu ma pricep .. si acum pun Carerra de 100) mi-a facut si plinul. Asta pentru a nu ma mai stresa eu cu tinutul “tumburusului” (ca primul plin eu l-am facut) si pentru ca poate era socat de cat de proasta pot fi. Am platit 15 litri, asta inseamna ca am “cuvantul in cauza” 15 litri in oras in 170 de km. Un consum monstruos fata de 6-7 % (cat zice in “prospect”). Dar oricum, ca si scuza pentru fetita mamii, pot spune ca am mers cu aerul in functiune si am prins inghesuiala de Pasti (am venit 40 de minute pe un drum de 5 km, nu pentru ca sunt eu tampita, ci pentru ca se circula chiar bara la bara).
Dupa ce am hranit herghelia asa cum trebuie, am luat-o pe drumul spre Sag. Destinatia Moravita. Nu sa ies din tara (nu am numere normale inca si nici 1 an de carnet), ci sa ne intoarcem dupa aia acasa. Desi am mers ca un copil cuminte cu 70-80 la ora pe un drum aproape gol, tot am ajuns mult prea repede. Asa ca, am hotarat ad hoc cu genitorul ca poate e bine sa mergem pana la Oravita (ca tot rimeaza).
Ne-am oprit in Gherman, unde sta familia unei bune prietene. Incantati parintii sa ma vada, ne-au pus la masa (cum e la tara) asa ca am beneficiat si de o oprire strategica. Pentru un incepator cu maxim 50 de ore conduse (30 de ore de scoala inclusiv) asta a fost o idee buna.
Dupa ce burtile s-au umplut corespunzator, am trecut spre Oravita. Drum acceptabil, soare si nici mama gaia pe drum. Superb. Oravita a venit si ea spre noi, timp in care ii explicam lui mon pere ca nu am mai fost pe acolo de 20 de ani .. mi-era dor. Stiam ca e in zona de munte, de aia acceptasem ideea de a merge .. am eu o boala cu muntele.
Dupa Oravita, am facut stanga imprejur spre TM, cand acelasi babac dintr-o data plin de incredere in calmul meu la volan, vine cu ideea de a merge acasa prin Resita. Intram spre directia in cauza si dupa niste kilometri imi pica fisa “stai bre, ca eu cu iubi facem cam 2 ore pana acolo, e cam departe”. Dar vremea e superba, eu fara inhibitii (asta nu inseamna sa circul ca nebuna insa), masina toarce frumos, peisajul e de vis .. what the hell .. hai sa mergem.
Asa ca pe serpentinele pe care ai mei preconizau ca le voi ataca peste niste luni bune nebuna pornea de la cateva zile de la intrarea in familie a noului membru cu patru roti si portbagaj mic. Cu viteza de bun simt (ca doar nu planificam sa crap pe acolo), cu soare si relaxare .. superb. Libertate si drum (suprinzator) foarte bun.
Exact cand ne “prabuseam” spre Resita de pe dealuri concluzionam ca teoretic m-am calificat pentru Garana. Sefu’ familiei imi explica acum o saptamana ca anul asta e indicat sa merg la festivalul de jazz cu altii cu masina, ca inca sunt incepatoare si e naspa pe serpentine. Tinand cont ca prin zona aia mi-am fatait rotile astazi, cred ca m-am calificat si pentru minunea asta
Am facut o oprire (tot pentru odihna prostului de la volan) la o benzinarie la iesire din Resita, unde am consumat oranjada si niste pita din aia murdarita cu diverse smecherii, la pret de icre de Manciuria (adicatele Bake Rolls) .. am luat la pachet si niste Milky Way (ca necesit zaharuri se pare), dar n-am apucat sa consum. Las’ ca-s bune alta data.
Drumul spre TM (prin Caransebes si Lugoj) a fost placut, chiar daca anumite portiuni dintre Lugoj si Timisoara sunt inca in lucru. Drumul este insa practicabil, poate si pentru ca era 1 Mai si drumarii se gratareau care pe unde putea. Am ajuns pe noapte aproape, dar fara nicio problema.
Am facut deci peste 300 de km astazi si am consumat cat la fel de multa benzina ca in 170 de km in oras. Undeva spre 5 la suta (asa cum se lauda nenea astia in specificatiile corsicai). Sunt franta de obosita (ca nu am rezistenta lui iubi la drum lung), dar am avut parte de o zi traznet. Super incantata de fetita si pana la urma de mine, ca am facut asa “treaba mare”. Astept cu nerabdare si alte “rodaje” de genul asta. Planific deja un drum de Deta (mizilic fata de asta de azi) si unul de Sibiu, ca mor daca vara asta nu ajung pe acolo. Of corse avem si Garana in plan, sa moara capra vecinului, daca imi las acasa corsica.
Voi cum v-ati petrecut?
