Duminica seara “moldoveanu” a hotarat sa isi scoata jumatatea pe “corso”, pentru o prajitura. Ocazie buna sa mai vada si el centrul timisorean si sa ne fataim de manuta ca toti indragostitii, care inca nu s-au saturat unul de celalalt dupa 6 ani.
Fac una mica bucata paranteza pentru a remarca o chestie pozitiva: e plin de terase foarte cochete. Pe la inceputul sezonului, pe cand se construiau terasele, astia de la Primarie au stat cu bicele pe patronii de terase, de i-au zapacit. Stiind ca romanu’ ar fi in stare sa puna niste jeguri de mobilier din ala de plaja numai sa ii iasa profit, au avut grija sa le sufle mereu in ceafa, asa ca terasele chiar sunt una si una. Brava!
Mai fac o paranteza de data asta “negativa” pentru a comenta servirea proasta si prajitura cu gust de aracet de la Violeta. Celebra cofetarie din buricul targului, veche de hat bine, care cu servirea a ramas in ’70 si prajiturile cred eu ca tot de atunci dateaza. Am comandat nu’s ce prajitura de cocos, care in vitrina arata destul de ok. La masa ne-a venit dupa o jumatate de ora de asteptat prajitura taiata in 2 (adica pentru amandoi una dupa cum imi arata) si la fel de zemoasa ca nisipul de pe plaja, intr-o zi torida. Si la fel de gustoasa.
Dupa ce ne-am miscat fundul de acolo si eu mi-am jurat in barba ca nu mai trec pe la ei, am luat-o in sus spre Piata Unirii .. Pe straduta ingusta de ii zice Alba Iulia, chiar spre capat, era o terasa zic eu obisnuita, cativa oameni la masa si un televizor din ala mare (TFT, plasma, naiba il stie) la care se vedea nu’s ce meci de campionat intern.
Ce mi s-a parut penibil a fost un mic grup (3-4 perechi), ‘atarnate’ de marginea terasei, cu nevestele privind in jur scarbite si plictisite si barbatii cu ochii atintiti la meci. Cred unul dintre cele mai bune exemple de “taranism” pe care le-am vazut in ultima perioada. Sa stai langa terasa, sprijinit de gard si sa te uiti la meci.
Normal ca jumatatea (total neinteresat de meciuri) nu a scapat ocazia sa observe si el cum distinsii domni stiu sa isi trateze soatele. Cat de greu este sa te asezi la o masa si sa comanzi o apa plata pentru toti (daca esti atat de stramtorat dupa prea multe rate la noua plasma, compul copilului si Loganul din fata casei) sau sa stai naibii acasa.
Ciudat este ca nici nevestele nu sesizau penibilul situatiei sau nu aveau destula putere de convingere incat sa ii faca nesimtiti pe barbatii lor firoscosi. Nici nu pot sa dau cu idei de genul “sa indrazneasca al meu sa faca asa ceva” .. ca este imposibil ca el sa faca asa ceva. Poate ca e important sa stii ce om iti alegi. Si tot nu stiu cum as reactiona. Cel mai probabil l-as lasa in drum si m-as duce la o terasa, sa stea agatat ca o privighetoare cat o tine meciul. E clar insa ca trebuie sa ai o doza de independenta in tine insa … fara sa mentionam si niste bani personali in buzunar. Ca daca sotu’ iti plateste si obeurile, ca tu esti casnica, atunci independenta asta se cam duce …
