Simo dă cu leapşa în mine şi întrebarea, venită iniţial de la Tomata chiar e interesanta: eşti fiţos (sau chiar snob) şi care ar fi simptomele …

După cum discutam într-un articol anterior, există o anumită antenţie pe care o acord unor branduri, pur şi simplu pentru că au convins în timp şi mai ales m-au convins că, şi dacă plătesc mai mult, ma ţin obiectele în cauză ani buni. Nu consider deci o formă de snobims, doar de economie pe termen lung. Şi pentru că alţii sunt convinşi că e vorba de fiţe, hai să enumerăm ce se poate:

• mă încalţ cu Adidas, Nike (modelele clasice, nu avioane din astea recente), BIT (botine româneşti, da’ bune) etc.
• am jeans Levi’s şi Colin’s. Am şi no names sau chestii luate cu 20-30 de euro de la outlet (din nou calitatea contează)
• la bluze sunt mai relaată .. am luat şi cu 3 euro la câte un “sales”.
• am telefon LG Chocolate (l-am împrumutat de la soarele meu, altfel am dat bani buni acum câţiva ani pe un Motorola RAZR)
• ceas Citizen (nu am bani de Rolex, dar mai jos de suta de euro cât a costat amărâtul nu merg)
• electrocasnice de firmă (Whirlpool, Indesit)
• nu am deodorant, doar parfurmuri bune. Ăsta ar fi probabil marele meu cusur .. nu mă omor după bijuterii sau blănuri, dar sunt înnebunită după parfumuri
• conduc o maşină nemţească nouă, pentru că nu aş concepe să iau un second sau o Dacia. Din nou, pe termen lung, sunt ferm convinsă că investiţia va merita

Multe din chestiile astea mi se par de “bun simţ”, chiar dacă pentru alţii sunt fiţe. O haină de calitate arată bine şi te ţine mult, o maşină bună şi dotată îţi face statul la semafoare mult mai plăcut. Nu îmi amintesc să fi aruncat bani pentru vreun obiect cu un preţ uriaş (gen poşete de 3000 de euro sau pantofi cât toată valoarea Corsicii mele), dar pentru o geacă bună de iarnă sau un jeans frumos, dau suta de euro fără să clipesc.

Tot din seria “fiţe în opinia unora, normalitate pentru mine” aş menţiona că îmi displace să ies la vreun birt mizer, merg de obicei (când mai ies cu cineva) la un pub bun sau la Cărtureşti (că tot am descoperit zona), îmi place să  merg la ştrand la Mall sau la altul fiţos din oraş (Heaven) pentru că preţul mare şi regulile stricte îi ţin departe pe cei care au plăcere să se arunce în apă în capul meu sau să mă “mângâie” pe sub apă, am pretenţia ca serviciul să fie decent şi să am toate condiţiile pe care ştiu că le găsesc într-o ţară civilizată.

Ador să stau cu fundul pe bordură sau pe jos, pe mochetă, la toate şedinţele de redacţie, mă pun pe jos, nu mă stresez dacă m-am murdărit, mă pup în bot cu tot felul de animale (câini în special), mai ales cu potăile personale (foşti maidanezi), pentru a o mai călca puţin pe Simo pe bătături. Apropos… cuţu ei sunt genial de frumoşi, deci merită să se laude cu ei.

Ca o concluzie din asta deşteaptă faza cu fiţele e ca si frumuseţea… depinde cum priveşti. Faptul că nu vreau să îmi fac concediile în ţară este pentru unii semn de mare apăsare, pentru noi este economie de bani şi clar şansa unor locuri ameţitor de frumoase şi a unor servicii impecabile. Clar şi fără nervi. Shoppingul la outletul de lângă Viena (când ajungem acolo) sau prin magazine în Germania, e iar fiţă în manualul unora, pentru noi economie substanţială şi acces la chestii multe şi de o calitate care ne mulţumeşte.

Hai să vedem cum stau Adi, RaPeRbOy şi Chibreta la faza asta