April 20th, 2008 
De ce se intalnesc bloggerii din Timisoara, versiunea mea
Ati ghicit. Sunt proaspat venita de la Irish Pub de langa Tribunal, usor ragusita de atata povestit si afumata de la prea multe tigari aprinse. Oricum faza asta o rezolvam noi data viitoare (ne-am propus sa iesim la aer curat, ca poate si vremea ne-o va permite). Era pe blogul lui DeCe o intrebare lansata de un cititor, ceva de genul “dar ce va tot intalniti voi?” si m-am gandit ca e o idee buna sa prezint motivele mele:
1. Iubi doarme, ma plictiseam
Jumatatea era preocupat cu somnul de frumusete, asa ca ora 16 si ceva (hai jumate) era destul de “boring” pentru mine. Am incercat sa joc Heroes IV, sa mai citesc neste bloguri si pana la urma mi-a venit ideea ca totusi as putea merge la “miting”, ca doar e aproape de unde eram. Chiar daca aadryanaa mi-a facut bucata si s-a hotarat in ultima clipa sa nu mai vina (ceea ce m-a facut si pe mine sa spun ca maimuta “ok, las’ ca nici eu nu merg”), dupa jumatate de ora de la inceperea “oficiala” a intalnirii, l-am sunat pe De Ce si mi-am miscat fundul.
2. E o idee buna sa fugi de munca
Pentru amaratii cu small web business duminica este zi de lucru. Asa ca intre 2 divuri ce nu se aliniaza si niste bold la fonturi, aceasta intalnire a fost o gura de aer proaspat (in ciuda fumului anterior mentionat). 3 ore de povesti relaxante cu oameni care gandesc similar si pauza de cugetat la css-urile de fiecare zi.
3. Nu te simti un ciudat
Nu stiu cum sunt altii, dar eu deja ma simt “freaky”. Oamenii “normali” nu au treaba cu RSS-ul, cu SEO sau feedburner, nu stiu diferenta intre blogspot.com si wordpress.com si chiar nu ii intereseaza. Si uite ca ciudata cu blog se simte de multe ori marginalizata la comentarii de genul “naiba va intelege pe voi astia cu bloguri”. Noi astia cu bloguri suntem clar niste ciudati pe langa ei, asa ca intalnirile in cauza sunt numai bune pentru a ne da seama ca desi suntem ciudatenii, macar nu suntem singurii pe lume cu problemele astea.
4. Povesti si noi prieteni
O masa lunga, bere, fresh orange juice, ciocolata calda, tigari, povesti. Oameni de varste similare cu pasiuni similare si experienta de viata asa cum se pricepe fiecare. Si multe povesti, pentru ca ne plac cuvintele. De fiecare data intalnesc oameni interesanti si ii regasesc pe cei care imi sunt deja dragi.
Si acum .. asteptam urmatoarea intalnire 
Later edit: OVI ARE POZE 
April 19th, 2008 Uf, bancile astea
Dupa cum stiti din postul anterior, joi am achitat avansul si tot felul de taxe pentru micuta mea Opel Corsa. Am facut plata in cauza in mai putin de 1 ora de la primirea facturii de la UniCredit Leasing. Normal ca bancile nu pot fi si ele atat de prompte, ca doar nu au niciun interes.
Am vorbit azi-dimineata cu nenea de la Autoglobus, care se ocupa de comanda mea si care primeste deci comisionul pentru vanzarea masinii si mi-a spus ca inca nu s-a confirmat plata de la BRD la Tiriac. Desi plata s-a facut joi dimineata, cele peste 110 milioane de lei vechi inca nu figureaza in cont. Desi m-am dus in dinti cu ordinul de plata (foaia a doua) atat la cei de la leasing cat si la Autoglobus, cei cu leasingul nu au voie sa inceapa miscarile de inregistrare si de pregatit asigurarile (ceea ce imi permite sa iau “copilul” acasa) pana nu se vad in contul lor banii.
Asa ca asteptam cu bucurie. Chiar daca eu am fost in stare sa trimit peste 3000 de euro in cateva minute in contul lor, pana se vad banii mai trece niste apa pe Bega. Ador sistemul bancar din tara asta.
April 17th, 2008 Cum m-am despartit de 110 milioane …
Today is the day. Ziua in care intru in randul nefericitilor ce au rate de platit, dar masina noua. M-am infipt la UniCredit leasing inca de la 10 jumatate, am semnat contracte si mi-am luat factura. 20% din valoarea masinii, taxele lor de management de cont si inmatricularea. Una peste alta undeva la 110 milioane lei vechi, adicatele 11 mii de coco romanesti cu acronim. Restul se vor plati in 4 ani superbi, pentru a acoperi 12700 de euro valoarea ei, 2200 CASCO pe 4 ani si restul spe(te)zelor si comisioanelor, plus dobanda.
In mai putin de 1 ora am facut si plata (slava domnului pentru contul in BRD din care am facut plata prin OP. Chiar ma apuca zbatul gandindu-ma la faze apocaliptice de genul eu cu 3000 de euro in dinti. Nu sunt neaparat prapastioasa, dar sincer nu cred ca eram prea linistita).
Daca stelele se aliniaza perfect, pe sambata dimineata sau luni (sa nu fiu nerabdatoare), am jucaria. 
Nu ma pricep nu stiu cat de mult la astea, dar cam astea sunt chestiile importante (unele numai pentru mine)
- Motor de 1.4 (90 CP)
- Model Opel Corsa cu 5 usi
- Fabricatie: 2008
- jenti “smechere” (ca in imagine) .. sa speram ca nu voi iubi bordurile prea cu pasiune
- mp3 player, comenzi pe volan, balarii din astea
- scut pentru baia de ulei (am inteles ca noi tipele avem talent la spart chestii din astea)
- faruri de ceata etc.
- este sistemul Enjoy (cu niste dotari suplimentare), ca nu am vrut Essentia.
Culoarea este ca in imagine. Imaginati-va un numar de RO si o ochelarista la volan si astea suntem noi. Astept cu maxima nerabdare sa ma joc cu ‘fetita’
April 14th, 2008 Hepi barsday Dojo Design
Yep, it’s that time of the year
Acu exact un an mica firma Dojo Design primea blagoslovenia divina, recte semnatura de la tanti de la Registrul Comertului, asta dupa destule tarasenii (probleme cu contabila ce trebuia sa se ocupe, care a busit actul de constituire si altele, chestie care m-a costat suplimentar etc.)
A doua zi ma suna tanti jurist sa imi spuna ca sunt datoare un suc si ca am ajuns si eu roman capatuit, adica sunt dumnezeu de firma. Ca eu sunt si sef si executant, asta e alta treaba, ideea este ca sunt si eu in stare sa cotizez legal si suplimentar la stat (sa nu se planga statul ca moare de foame din lipsa banilor mei).
Ce pot spune ca am invatat in anul asta?
- ca vei avea mereu client buni si mai putini buni
- ca faptul ca dai factura iti creste deja sansele de a lua proiectul sau chiar de a castiga respectul clientului
- ca ai o caruta de taxe de achitat
- … dar ca iti ramane mereu ceva in plus, deci nu mori de foame
- ca un contabil bun este important, altfel e mai greu (inca il caut pe asta bun)
- ca trebuie sa muncesti mult pentru a o misca din loc
- dar ca e placut sa fii tu seful si sa nu mai pupi in fund orice prostalau cu aere de sef
- ca dezvoltarea depinde de tine si de cat poti munci
- ca tinzi sa muncesti ca neomul numai sa reusesti si te minti ca o vei lasa mai moale
- ca nu ai un weekend ca lumea
- ca trebuie sa spargi pana la urma telefonul ala
- ca te contacteaza tot felul de lache cu tot felul de propuneri idioate, crezand ca este fraierul de serviciu
- ca inca ai clienti care doresc servicii pe gratis (daca se poate), dar ca poti sa ii tii departe si sa discuti cu cei seriosi
- ca te mananca inclusiv cu fulgi, daca nu esti atent si nu ai contracte
- ca intarzie platile si e bine sa ai mereu o rezerva, ca altfel devii insolvabil
- ca e o nebunie totul si e greu sa tii treaba sub control
- ca ere bine daca faceai pasul asta mai devreme
Cam astea sunt micile concluzii .. plus ca nu mai apuci sa updatezi portofoliul cu lunile, de cat ai de lucru, dar e bine. Daca ma vedeti rar pe blog, inseamna ca muncesc de zor
April 14th, 2008 Fan Courier - (intarziem) oriunde, cu placere
Nu discutam despre rebrandingul de la Fan Courier si de sloganul “oriunde, cu placere” ci de cum dovedesc ca Posta Romana nu este totusi o idee atat de proasta daca doresti sa primesti totusi niste acte in timp util: adicatele REPEDE.
Acum cateva zile comentam despre promptitudinea celor de la “centru”, care, ca orice venetici prin Bucuresti ce sunt (ca doar nu vor fi toti bucuresteni neaosi) au devenit adevarati mitici. Aveam de primit niste acte “comandate” marti. Cu chiu si chiar mai mult vai au fost trimise documentele vineri dupa-masa.
“Maine dimineata le aveti la sediu” asa a sunat promisiunea de la trust, iar eu am batut fericita din palme (dupa injuraturile de genul “pai bine, ma, era vorba ca joi, nu sambata le primesc). A venit sambata, a trecut si duminica.
Azi dimineata m-am infipt la sediu pentru a afla (ce banuiam deja) ca documentele mele si ale unui coleg inca nu au aparut. Sunam la Bucuresti, sa intrebam daca totusi au trimis actele. Da, le-au trimis vineri dupa amiaza.
Sunam la Fan Courier. Tanti de la dispecerat ne spune ca nu poate cauta acum ca sistemul s-a stricat. A luat numarul colegului, ca il suna imediat ce merge tarasenia (au trecut vreo 8 ore si nimeni nu a sunat). Bine ca ne-am descurcat insa.
Si mai turbata ca pierd inca o zi in care pot depune actele pentru my future car, sun pe un mobil pe unul dintre curierii care au mai facut pe la noi livrari. Imi spune ca este pe la Gara si ca nu stie cand ajunge la noi. Adica niste documente ce ar fi trebuit sa fie aici de 2 zile aveau mari sanse sa vina spre seara sau poate chiar maine.
Am luat eu o masina (dupa ce i-am zis ca ne intalnim acolo, la botul calului) si ne-am intalnit la Gara. Am semnat pentru acte, am impartit documentele si am plecat. Am aflat ca nu a lucrat sambata si desteptul care i-a tinut locul nu stia ca trebuie livrate sambata. E cred o chestie logica: daca ai niste plicuri in mana se presupune ca le imparti CAT MAI REPEDE, ca de aia e curierat rapid. Altfel le primeam naibii prin posta si costa si mai putin.
Partea buna e ca documentele sunt la locul lor si am invatat ca pana la dumnezeu (pe langa sfintii in cauza) iti mai pun bete in roate si curierii “rapizi”, oriunde, cu placere.
April 9th, 2008 Chiar e asa de grele iubirile astea?
Revizionez seara (before sleep) episoade din Grey’s Anatomy, Sex and the City si (urmeaza) Ally McBeal. Concluzia mea de taranca romana poate ne-iesita in lumea buna a amoarelor este ca baietii si fetele astea merg pe ideea ca is cel putin 1 miliard de potential lovers, de isi bat joc de relatiile lor in halul asta.
Carrie Bradshaw din Sex and the City ii da papucii lui Mister Big pentru ca nu a vrut sa o prezinte cotoroantei de ma’sa, ca i se pare ei ca nu o iubeste, ca a zis ca nu prea il intereseaza merigiul si pana la urma ceva ii pute ei naspa. Derek si Meredith (aia din Grey’s Anatomy) se despart si se “impart” pe chestii de genul “stii, cand te-ai innecat, de fapt tu stii sa innoti si nu doreai asta. Eu nu pot sa fiu mereu langa tine sa te salvez etc.” WTF? asa pe romaneste?
I-a lovit pe toti filozofeala? Is toti Schopenhauer? Sau macar Eminescu plini de genii pustii si lumini de luceferi? Nu vreau sa ma gandesc la Ally McBeal, ca mi se ridica pulsul si mai abitir?
Ajung la concluzia ca noi astia pamantenii om fi nise underachievers de ne simtim bine cu barbatii/femeile noastre. De nu le dam papucii pentru ca nu ne-au sarutat nus’ cum, ca nu au purtat in seara asta noul parfum pe care l-am cumparat sau au indraznit sa aiba o migrena sau pur si simplu sa nu le vina sa …
De cand au devenit relatiile astea atat de complicate? Suntem noi ramasi in urma?
April 9th, 2008 Ce bine e pe dialup!
Zau daca nu am impresia ca m-am intors in timp acu’ 6 ani, pe cand stateam si plateam o caruta de bani pentru a descarca de pe net cu 3.5 kb/sec., max. 20. Acum insa am UPC (cea mai de rahat firma se pare), ce imi limiteaza lejer descarcarile si ajung la fabuloasa viteza de 10 kb/sec (asta cand vrea).
Browsingul este si el de mare angajament, astept si 1 minut sa intre pagina de home de la google *ca am mereu impresia ca iar a picat netu’.
Ii felicit pe nesimtitii astia care imi iau jumate de milion pentru un net de rahat si ii anunt cu placere ca imi fac abonament la RDS. Ca tot am deja un utilizator in familie si vad clar DIFERENTELE. Viteza my ass, asta ar trebui sa fie sloganul alora de la UPC. A bunch of losers.
Ce ar fi sa ne mutam cu totii de la ei? Oare ar da faliment?
April 8th, 2008 Cum isi cumpara o tipa masina
Din pacate poveste reala 
Dimineata la showroom. Intra si incepe discutia cu domnu’ consilier de vanzari, aka un tip pe care il stie de cand a ajutat la organizarea Festivalului de Jazz de la Timisoara. Locatia: Autoglobus din acelasi oras. Tanti este interesata de noul Corsa (Opel monser).
El: aha, deci te-ai hotarat la un Corsa?
Ea: da.
El: cu 3 sau 5 usi.
Ea: normal, 5.
El: pai avem la motorizare …
Ea: stai un pic. Vreau “bej” sau “mustar” la culoare.
El: Pai am numai essantia (cea mai ieftina varianta) la nuanta pe care o doresti. Cu CD player.
Ea: nu, nu imi place. La essentia manerele si bandoul de langa usi sunt negre. Arata naspa. Si vreau mp3 player, ca nu ma apuc sa deschid bordul (la Corsa zona cu cd este “built-in”). Si vreau sa fie pe stoc, sa nu astept 5 luni dupa ea.
El: .. am pe stoc un Enjoy (a doua varianta, cu o caruta de dotari) bej, da’ e 1.4 motorul, nu 1.2. Adica 90 CP nu 80.
Ea: e OK asa. Ah, si vreau si niste “mutunachi” (masinile in cauza au niste jucarii din alea de plus ciudate). Nu ma intereseza de unde faci rost, furi unul de la masina din showroom … vreau unul.
El: bine, las’ ca rezolvam
Ea: sper ca jentile sunt din alea de aliaj (sau ce naiba sunt). Nu imi plac alea negre cu capace. Sunt urate.
El: ai jentile exact ca masina asta din showroom …
… va urma
April 5th, 2008 Cat de nebun sa fii sa aplici la about.com?
Da, am facut-o si pe asta. Ma simt atat de desteapta incat am aplicat pentru un job de editor la exagerat de celebrul about.com .. partea buna este ca nu mi-am pierdut mintile de tot, asa ca stiu ca rezultatul va fi “we would like to thank you for your interest, but the job is not yours”.
Oricum, e placut sa incerci si chestia asta. Editorii lor primesc salarii incepand de la 500 de euro/luna pentru ceva de genul: 3 mesaje in blogul de pe about.com (ai si asa ceva) si 2 articole/saptamana (sau pe luna, uite ca nici asta nu stiu sigur). O caruta de bani, asta este clar, pentru un efort destul de mic, daca le ai cu ze inglish si mai si dai repede din tastatura.
Nu sunt atat de “delusional” incat sa imi imaginez ca iau un asemenea job, stati linistiti. Raman la scrisul de aberatii pe situl asta mic si pe blogul in engleza, plus mirifica retea. M-am simtit insa importanta aplicand pentru job
April 2nd, 2008 Arta pe ma’sa
Cand ziceam si eu ca ma ocup de altele, m-am pornit pe niste plimbari pe bloguri. La dubios am gasit asta.
Un tampit de se crede artist si niste dobitoci care l-au lasat sa faca magarii in numele artei. Ce om poti sa fii sa faci asta? Zau daca pot intelege. Cred ca sunt eu prea tampita pentru a baga asemenea chestii la cap. Sau poate ca m-au corupt cei 2 caini ai mei si alti nebuni ca mine de iubesc fiintele astea.
Link catre petitie (incat nebunu’ sa nu mai faca smecheria asta si in 2008)
http://www.petitiononline.com/13031953/petition.html
Si link catre un blog in care se prezinta facerea de bine a cercopitecului in care puteti sa va exprimati si voi gandurile de bine si de sanatate (de preferat in limba telenovelelor sau macar ze inglish). I-am urat si eu o moarte placuta si lenta.
Ce imi plac oamenii astia …
PS: poza nu este cu amaratul ala de caine, ca nu pot pune asa ceva pe blog. Domnul in cauza este Junior (Juni), numit cu drag: copilul, bebita, bebe, junilica, junimicu, baiatul mamii etc. Sunt din trupa aia de nebuni de stau cu cainele in casa (sunt 2, daca e sa fiu sincera), le dau mancare buna, cheltuie fara masura daca sunt bolnavi, au lista de alti amarati pe care ii hranesc, se joaca pe strada cu orice doggie apare, vorbesc cu ei si nu vad viata fara “latratoare”. Acu’ ingerasu’ doarme langa mine.
