- mare isterie la TV de câteva zile cu “iarna nu-i ca vara”. Atât de mare, încât ne gândeam să luăm trenul, ferească sfântul;
- pe teren .. parţial “isteria” a fost susţinută de realitate. Poate nu atât de apocaliptic, dar pe aproape;
- drumul în judeţul de reşedinţă e penibil. Se lucrează pe tronsonul Timişoara – Lugoj de secole, tot e în lucru. Mai ceva ca meşterul Manole;
- în zona Orşova drumul e sinistru pe nişte porţiuni. Bătaie de joc şi de maşină. Am început să dăm de zone de polei;
- cum ne apropiam de Craiova, întâlneam tot mai des maşini care aruncau material antiderapant sau erau echipate cu pluguri. Carosabilul era deja “ciudat”, dar efortul lor dădea deja rezultate;
- tot întrebam ca prostul “auzi, acum lunecă”? aşa e când ai un şofer care conduce ca un zeu. Nu vreau să mă gândesc ce ieşea dacă eram eu la volan;
- Craiova are centură. Şi bordură undeva la mijloc, de era să rupem o roată. Să le fie însă de bine, ne-a bucurat ocolul oraşului. Ne bucură şi că avem ceva centură la TM şi va fi una completă când voi ieşi eu la pensie. Asta dacă ne grăbim.
- Pe Bucureşti-Piteşti te simţeai ca pe pârtie. Circulau şi acolo utilajele, nu am ce spune. Am trecut pe lângă un plug din ăsta de ne-a pleznit nişte kile de zăpadă peste maşină. Parbrizul s-a înnegrit. La faza asta io ieşeam în decor. Din nou, bine că n-am condus;
- Bucureşti la 4 dimineaţa. ALB. Magnific. Se circulă greu de tot. Zăpadă peste tot, utilajele muncesc de zor.
- parcăm în spate la Intercontinental. Ne înfigem de fapt cu maşina în zăpadă;
- Ateneul e şi el superb. Exact când să pună “soarele” aparatul la ochi să îl pozeze cineva stinge luminile. Pozezi pe naiba ..
- umblăm greu, mai mult prin urmele de la maşini
- pleacăm din Bucureşti după 10. Se circulă deja “boboc” faţă de ce a fost în urmă cu câteva ore. Ieşim din oraş repede
- pe autostradă sunt porţiuni grele, dar era şi mai tragic, dacă utilajele în cauză ar fi “dormit”. Mai vedem câte un tir prin şanţ, ocazie pentru iubi să povestească aventurile lui la volan
- prindem mult drum doar umed, ceea ce este bine. Şi câte un tâmpit care intră pe drum ca loaza. Un ţigan merge pe serpentine cu 10 la oră. Şi-a umplut frigiderul;
- ajungem la Timişoara după 22 de ore de drum şi stres. Rupţi.
- măcar am luat viza. Acum ştim de unde luăm laptop.
Posts Tagged ‘drumuri’
De pe drumuri
Thursday, January 21st, 2010De pe drumuri ..
Wednesday, July 22nd, 2009Că tot am fost mare şofer zilele astea şi am circulat nişte kilometri …
- mi-a fost ruşine cu oraşul meu. Am cărat artişti de prin tot felul de locaţii. În zilele de “trafic” am preferat ruta “industrială” pentru a evita Centrul şi aglomeraţia de acolo. Şi-au muşcat limbile cred în sutele de gropi, gropane şi canale puse amboulea, de le-a ajuns. Pe podul de pe Calea Şagului, în niciuna dintre cele 5 zile NU AM VĂZUT PE NIMENI SĂ LUCREZE. Clădirile jegoase şi “barbarizate” de dughene şi “şopuri” infecte le-au arătat invitaţilor că suntem departe de Europa .. încă. Nu ştiu care dintre ei chiar mă întreba dacă suntem chiar parte din UE. Mi-a picat faţa de ruşine.
- în Timiş trecerile la nivel de cale ferată sunt “pitoreşti” şi numai bune de pus la încercare maşina. În Caraş, judeţ mai “vai de el”, după cum le place timişenilor să îl vadă, am trecut cu 60-70 la oră peste unele … nişte cauciuc negru plasat bine a făcut ca porţiunile până atunci temute să se treacă absolut lejer.
- drumul până la Şag cel puţin este PENIBIL. Acum nişte ani era o plăcere să circuli pe acolo .. s-a dus naibii …
- am prins o putoare de gunoi în TM de abia am scăpat de ea prin zona Aeroport. Din nou mi-a fost ruşine faţă de oameni care văd România pentru prima dată.
- m-au “ofticat” deţinătorii de “pârciuri”. Cu maşini care intră în 80 la oră cu mare greutate şi un fum negru şi des, dar care ţin morţis să îţi demonstreze că te întrec la 60 la oră (cât ai în localităţi), după care te încurcă la drum pe exterior că mai mult nu pot. Dar nu şi-ar vedea de ritmul şi de treaba lor nici în 1000 de ani.
- concluzionez că nu mai am 20 de ani. Aşa zice şi buletinu’, oricum. Mi se par “aiurea” poveştile de vitejie ale studenţilor de 22 de ani, care cred că e al dreac de cool să te faci mangă sau să “alergi” maşina cu peste suta la oră pe serpentine. Cred că pe la 30 de ani se întâmplă ceva, de nu mai guşti prostiile pe care le debitai la vârsta lor.
- felicit şi Reşiţa pentru nişte drumuri de să îţi bagi picioarele. Cred că îs la concurs cu drumarii de la noi. Altă chestie ce m-a surprins neplăcut .. porţiuni de drum bibilite anul trecut pe acolo, sus, acum sunt “găurite”. Dacă nici 12 luni nu ne ţine “asfaltul” …
Or mai fi “apăsări” … momentan pe astea le aveam în plan.
